neguța [At: ROSETTI, B. 90 / V (îvp) ~goța, ~goți, nigoța, nigu~ / Pzi: ~țez, (rar) negoț / E: ml negotiare] (Îvp) 1 vt A negocia (1). 2 vrr A se târgui în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. 3 vt A cumpăra. 4 vt A vinde.

†NEGUȚA (-goț) I. vb. tr. ⚚ 1 A face negoț ¶ 2 A tocmi. II. vb. refl. A se tocmi: au prins... a se ~ cu dînsul ca să nu-i jupească... spatele (SB.) [nĕgotiari].

NEGUȚA, neguțez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A vinde sau a cumpăra (o marfă) discutînd prețul, tocmindu-se; a face negoț, a negustori. Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147. ♦ Refl. A se tocmi, a se tîrgui. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98. ♦ Refl. Fig. A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva; a se tîngui^[1]. A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20. – Prez. ind. și: (rar) negoț (GOROVEI, C. 109). – Variantă: negoța (CAMILAR, N. II 410) vb. I.

A SE NEGUȚA mă ~ez intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra prețului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înțelegere). /<lat. negotiari

A NEGUȚA ~ez tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra prețului. /<lat. negotiari

negoța v vz neguța

negoți^[1] v vz neguța modificată

nigoța v vz neguța

niguța v vz neguța

NEGOȚ (pl. -oațe) sn. ⚚ 1 Vînzare și cumpărare de mărfuri, comerț, negustorie, trafic ¶ 2 †Trans. Marfă: cela ce va sări asupra vameșilor cîndu-l vor tîmpina cu ~ul în cale și nu va lăsa să cerce ~ul (PRV.-MB.) [lat. n e g o t i u m].

NEGOȚA vb. I v. neguța.

2) negóț și uțéz, a -uțá v. tr. (lat. *negotiare, cl. -ari; it. negoziare. El negoață, să negoațe, neguțăm. V. negociez, negustor). Vechĭ. Cumpăr la mezat. Azĭ. Est. Tratez p. a cumpăra, tocmesc: a neguța o vită, o marfă. V. intr. Negociez, mă tîrguĭesc, mă tocmesc: odată și nu maĭ neguța!

neguțéz V. negoț 2.

neguța (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. neguțez, 3 neguțează; conj. prez. 1 sg. să neguțez, 3 să neguțeze corectat(ă)

neguța (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțează

neguța vb., ind. prez. 1 sg. neguțez, 3 sg. și pl. neguțează

Neguț, -a, -ă, -oiu, -u v. Neg D 1 -3.

NEGUȚA vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.

neguța vb. v. ACHIZIȚIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÎRGUI. TOCMI. VINDE.

NEGUȚA vb. I. tranz. (Învechit și popular) 1. A negocia (1). Bucatele răpitoriului toate să vor da muierii ceia ce s-au răpit, macar c-au fost numai cum are fi neguțată nunta între dînși. PRAV. 181. Ion Vodă trimise pe episcopul Isaia Rădăuțeanul cu alți deputați de frunte pentru a neguța un tractat de pace. HASDEU, I. V. 24, cf. 51. (fig.) O mătușă a mea, Casandra lui Filip Cîrnu, a prins a cerca ici-colo să neguțeze un mire potrivit. SADOVEANU, N. f. 79. ◊ refl. impers. Să va negoța de pace..., cerînd numai ca să se facă negoțiațiile în Constantinopole. AR (1829), 74²/42. ♦ refl. și refl. recipr. A se tîrgui, a se tocmi; a încheia o tranzacție (comercială). Să negoțară... să-i dea bani mulți. FL. D. (1680), 27^v/17. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. SADOVEANU, B. 98. Plăti – fără să se negoațe, contrar obiceiului – o cursă întreagă unei trăsuri de piață. GALAN, B. I, 479, cf. DOINE, 277, ALR I 1 581/381, 552. ◊ Intraz. Aici veneau... negustori din Lemberg. Armenii neguțară întăi cu dînșii, apoi se duseră și ei în acea mare cetate a Galiției. IORGA, C. I. I, 199. Negoțind se face vînzarea. ZANNE, P. V, 440. ◊ tranz. O bute de vin am neguțat și n-am bani să o plătesc. NECULCE, <span style=„font-variant-caps: all-small-caps;”> L</span>. 21. Duse boii la tîrg... un român care-i negoța întreabă: „de ce-s așa mititei?” ȘEZ. I, 210. 2. A cumpăra. Și mă mai rog și de altu rîs, să-mi nigoți și să mi-l trimiți (a. 1620). ROSETTI, B. 90, cf. LET. III, 118/23. S-au găsît un turc niguțîtori să cumperi oi di la tatăl acestui Alixandru, stăpînul lor, și le-au neguțatu-li (a. 1753). ȘTEFANELLI, D. C. 52. Vin neguțau la corăbii pletoșii feciori din Ahaia, Unii cu fier lucitor și alții în schimb cu aramă. MURNU, I. 149. Călugării neguțară de la, un bulgar doi asini. SADOVEANU, O. X, 283, cf. 572, XIII, 65. De-ar fi dorul vînzător, Face-m-aș eu negustor, Neguța-l-aș... Și l-aș vinde. ȘEZ. IV, 235, cf. II, 213. Unul se face cumpărător și îl negoață. PAMFILE, J. II, 9. 3. A vinde. Această parte de ocină o am vîndut lui Patrașco... și mi-au dat toți banii deplin... și am neguțat pămîntul cîte un zlot bătut (a. 1662). URICARIUL, XXIII, 251. Ei negoață pămîntul cu cotul. FL. D. (1680), 56^v/8. S-a dus cu boii de negoț Și boii i-au negoțit, Înapoi s-a înturnat. MAT. FOLC. 793. – prez. ind.: neguțez și (rar) negoț. – Și: (învechit și popular) negoța vb. I, (popular) negoți vb. IV, (învechit) nigoța, (regional) niguța (ALR II 3 645/365) vb. I. - lat. negotiare sau de la negoț.