NEGUȚA vb. I. tranz. (Învechit și popular) 1. A negocia (1). Bucatele răpitoriului toate să vor da muierii ceia ce s-au răpit, macar c-au fost numai cum are fi neguțată nunta între dînși. PRAV. 181. Ion Vodă trimise pe episcopul Isaia Rădăuțeanul cu alți deputați de frunte pentru a neguța un tractat de pace. HASDEU, I. V. 24, cf. 51. (fig.) O mătușă a mea, Casandra lui Filip Cîrnu, a prins a cerca ici-colo să neguțeze un mire potrivit. SADOVEANU, N. f. 79. ◊ refl. impers. Să va negoța de pace..., cerînd numai ca să se facă negoțiațiile în Constantinopole. AR (1829), 74²/42. ♦ refl. și refl. recipr. A se tîrgui, a se tocmi; a încheia o tranzacție (comercială). Să negoțară... să-i dea bani mulți. FL. D. (1680), 27^v/17. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. SADOVEANU, B. 98. Plăti – fără să se negoațe, contrar obiceiului – o cursă întreagă unei trăsuri de piață. GALAN, B. I, 479, cf. DOINE, 277, ALR I 1 581/381, 552. ◊ Intraz. Aici veneau... negustori din Lemberg. Armenii neguțară întăi cu dînșii, apoi se duseră și ei în acea mare cetate a Galiției. IORGA, C. I. I, 199. Negoțind se face vînzarea. ZANNE, P. V, 440. ◊ tranz. O bute de vin am neguțat și n-am bani să o plătesc. NECULCE, <span style=„font-variant-caps: all-small-caps;”> L</span>. 21. Duse boii la tîrg... un român care-i negoța întreabă: „de ce-s așa mititei?” ȘEZ. I, 210. 2. A cumpăra. Și mă mai rog și de altu rîs, să-mi nigoți și să mi-l trimiți (a. 1620). ROSETTI, B. 90, cf. LET. III, 118/23. S-au găsît un turc niguțîtori să cumperi oi di la tatăl acestui Alixandru, stăpînul lor, și le-au neguțatu-li (a. 1753). ȘTEFANELLI, D. C. 52. Vin neguțau la corăbii pletoșii feciori din Ahaia, Unii cu fier lucitor și alții în schimb cu aramă. MURNU, I. 149. Călugării neguțară de la, un bulgar doi asini. SADOVEANU, O. X, 283, cf. 572, XIII, 65. De-ar fi dorul vînzător, Face-m-aș eu negustor, Neguța-l-aș... Și l-aș vinde. ȘEZ. IV, 235, cf. II, 213. Unul se face cumpărător și îl negoață. PAMFILE, J. II, 9. 3. A vinde. Această parte de ocină o am vîndut lui Patrașco... și mi-au dat toți banii deplin... și am neguțat pămîntul cîte un zlot bătut (a. 1662). URICARIUL, XXIII, 251. Ei negoață pămîntul cu cotul. FL. D. (1680), 56^v/8. S-a dus cu boii de negoț Și boii i-au negoțit, Înapoi s-a înturnat. MAT. FOLC. 793. – prez. ind.: neguțez și (rar) negoț. – Și: (învechit și popular) negoța vb. I, (popular) negoți vb. IV, (învechit) nigoța, (regional) niguța (ALR II 3 645/365) vb. I. - lat. negotiare sau de la negoț.