NEGUȚA, neguțez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A vinde sau a cumpăra (o marfă) discutînd prețul, tocmindu-se; a face negoț, a negustori. Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147. ♦ Refl. A se tocmi, a se tîrgui. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98. ♦ Refl. Fig. A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva; a se tîngui^[1]. A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20. – Prez. ind. și: (rar) negoț (GOROVEI, C. 109). – Variantă: negoța (CAMILAR, N. II 410) vb. I.