2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDUMERIT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirit, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumerit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 399 / V: ~mirit, (reg) ~dome~, ~domi~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + dumerit] 1 (D. oameni) Care este mirat, surprins. 2 Care este încurcat sau uimit în fața unui fapt, a unui lucru etc. neașteptat, neclar Si: derutat, descumpănit, dezorientat, perplex, zăpăcit, (liv) deconcertat. 3 (D. sentimente, situații etc.) Care nu este clar Si: confuz. 4 Care produce confuzie, mirare, nedumerire Si: derutant.

NEDUMERIT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirit, -ă adj. ] – Ne- + dumerit.

NEDUMERIT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit; nelămurit, surprins, uluit. Irena era sincer nedumerită, dincolo de motivul real al supărării ei. CAMIL PETRESCU, N. 135. Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. REBREANU, R. I 231. Se uită un moment la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși. HOGAȘ, M. N. 30.

NEDUMERIT ~tă (~ți, ~te) Care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit

nedumerit a. nehotărît, nesigur: nedumerită temere OD.

nedumerít, -ă adj. Care nu e dumerit, nu pricepe ce a fost saŭ nu știe ce să facă.

NEDUMERI, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumiri vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMERI, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumiri vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMIRIT, -Ă adj. v. nedumerit.

NEDUMIRIT, -Ă adj. v. nedumerit.

nedomirit, ~ă sf vz nedumerit[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuv. nedumirit, care este el însuși trimitere — LauraGellner

nedumeri [At: SLAVICI, N. I, 159 / Pzi: ~resc / V: ~miri / E: drr nedumerit] 1 vt A face să fie nedumerit (1) Si: a mira, (înv) a scăndălisi. 2 vt A face să nu înțeleagă. 3 vt A pune în încurcătură. 4 vr (Reg) A se simți nedumerit, încurcat. 5 vr (Reg) A șovăi. 6 vr (Rar) A-și manifesta mirarea.

NEDUMERI, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) în nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.

A NEDUMERI ~esc tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+nedumerit (mirat) adj. m., pl. nedumeriți; f. sg. și pl. nedumerite[1] (Sunt cam nedumerit.)

  1. Formă greșită pentru f. sg. gall

nedumeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumeresc, 3 sg. nedumerește, imperf. 1 nedumeream; conj. prez. 1 sg. să nedumeresc, 3 să nedumerească (Purtarea lui mă nedumerește.)

nedumeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumeresc, imperf. 3 sg. nedumerea; conj. prez. 3 să nedumerească

nedumeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumeresc, imperf. 3 sg. nedumerea; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEDUMERIT adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nelămurit. 3. v. dezorientat.

NEDUMERIT adj. 1. mirat. (Om ~.) 2. nelămurit. (E puțin ~.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (Împrejurarea l-a lăsat ~.)

NEDUMERI vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.

NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)

Intrare: nedumerit
nedumerit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedumerit
  • nedumeritul
  • nedumeritu‑
  • nedumeri
  • nedumerita
plural
  • nedumeriți
  • nedumeriții
  • nedumerite
  • nedumeritele
genitiv-dativ singular
  • nedumerit
  • nedumeritului
  • nedumerite
  • nedumeritei
plural
  • nedumeriți
  • nedumeriților
  • nedumerite
  • nedumeritelor
vocativ singular
plural
nedumirit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedumirit
  • nedumiritul
  • nedumiritu‑
  • nedumiri
  • nedumirita
plural
  • nedumiriți
  • nedumiriții
  • nedumirite
  • nedumiritele
genitiv-dativ singular
  • nedumirit
  • nedumiritului
  • nedumirite
  • nedumiritei
plural
  • nedumiriți
  • nedumiriților
  • nedumirite
  • nedumiritelor
vocativ singular
plural
nedomerit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nedomirit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nedumeri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedumeri
  • nedumerire
  • nedumerit
  • nedumeritu‑
  • nedumerind
  • nedumerindu‑
singular plural
  • nedumerește
  • nedumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedumeresc
(să)
  • nedumeresc
  • nedumeream
  • nedumerii
  • nedumerisem
a II-a (tu)
  • nedumerești
(să)
  • nedumerești
  • nedumereai
  • nedumeriși
  • nedumeriseși
a III-a (el, ea)
  • nedumerește
(să)
  • nedumerească
  • nedumerea
  • nedumeri
  • nedumerise
plural I (noi)
  • nedumerim
(să)
  • nedumerim
  • nedumeream
  • nedumerirăm
  • nedumeriserăm
  • nedumerisem
a II-a (voi)
  • nedumeriți
(să)
  • nedumeriți
  • nedumereați
  • nedumerirăți
  • nedumeriserăți
  • nedumeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nedumeresc
(să)
  • nedumerească
  • nedumereau
  • nedumeri
  • nedumeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedumiri
  • nedumirire
  • nedumirit
  • nedumiritu‑
  • nedumirind
  • nedumirindu‑
singular plural
  • nedumirește
  • nedumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedumiresc
(să)
  • nedumiresc
  • nedumiream
  • nedumirii
  • nedumirisem
a II-a (tu)
  • nedumirești
(să)
  • nedumirești
  • nedumireai
  • nedumiriși
  • nedumiriseși
a III-a (el, ea)
  • nedumirește
(să)
  • nedumirească
  • nedumirea
  • nedumiri
  • nedumirise
plural I (noi)
  • nedumirim
(să)
  • nedumirim
  • nedumiream
  • nedumirirăm
  • nedumiriserăm
  • nedumirisem
a II-a (voi)
  • nedumiriți
(să)
  • nedumiriți
  • nedumireați
  • nedumirirăți
  • nedumiriserăți
  • nedumiriseți
a III-a (ei, ele)
  • nedumiresc
(să)
  • nedumirească
  • nedumireau
  • nedumiri
  • nedumiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nedumerit, nedumeriadjectiv

  • 1. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Irena era sincer nedumerită, dincolo de motivul real al supărării ei. CAMIL PETRESCU, N. 135. DLRLC
    • format_quote Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. REBREANU, R. I 231. DLRLC
    • format_quote Se uită un moment la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși. HOGAȘ, M. N. 30. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + dumerit. DEX '09

nedumeri, nedumerescverb

  • 1. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mira antonime: dumiri
    • format_quote Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.