nedumerit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 399 / V: ~mirit, (reg) ~dome~, ~domi~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + dumerit] 1 (D. oameni) Care este mirat, surprins. 2 Care este încurcat sau uimit în fața unui fapt, a unui lucru etc. neașteptat, neclar Si: derutat, descumpănit, dezorientat, perplex, zăpăcit, (liv) deconcertat. 3 (D. sentimente, situații etc.) Care nu este clar Si: confuz. 4 Care produce confuzie, mirare, nedumerire Si: derutant.