8 definiții pentru surprins
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURPRINS, -Ă, surprinși, -se, adj. Mirat, uimit, uluit. – V. surprinde.
SURPRINS, -Ă, surprinși, -se, adj. Mirat, uimit, uluit. – V. surprinde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
surprins, ~ă a [At: FM (1842), 1452/33 / V: (îvr) sup~ / Pl: ~nși, ~e / E: surprinde] 1 (D. oameni) Care este cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. în fața unor lucruri, fapte, evenimente neprevăzute, neobișnuite etc. Si: mirat, perplex, uimit, uluit, (liv) stupefiat, (rar) minunat. 2 (D. fizionomia, privirea, glasul etc. oamenilor) Care exprimă surprindere (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPRINS, -Ă, surprinși, -se, adj. Mirat, uimit, uluit. Cu toate că aștepta această veste de atîta timp, Andrei rămase cîteva clipe nemișcat, surprins. MIHALE, O. 522. Omul cu surtucul vechi se întoarse îndată; era mai luminat la față; vizitiul păru surprins. SADOVEANU, O. VIII 19. A primit-o surprins și nerăbdător. C. PETRESCU, C. V. 354.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINS, -Ă adj. Mirat, uimit, uluit. [< surprinde].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
suprins, ~ă a vz surprins
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surprins adj. m., pl. surprinși; f. sg. surprinsă, pl. surprinse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURPRINS adj. v. crucit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURPRINS adj. crucit, minunat, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
surprins, surprinsăadjectiv
-
- Cu toate că aștepta această veste de atîta timp, Andrei rămase cîteva clipe nemișcat, surprins. MIHALE, O. 522. DLRLC
- Omul cu surtucul vechi se întoarse îndată; era mai luminat la față; vizitiul păru surprins. SADOVEANU, O. VIII 19. DLRLC
- A primit-o surprins și nerăbdător. C. PETRESCU, C. V. 354. DLRLC
-
etimologie:
- surprinde DEX '09 DEX '98 DN