11 definiții pentru „neastâmpărat”   declinări

NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neastâmpărát adj. m. (sil. ne-as-), pl. neastâmpăráți; f. sg. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASTÂMPĂRÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuș.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neastâmpărat ≠ astâmpărat

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASTÂMPĂRÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la astâmpărat) (despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zburdalnic; zvăpăiat. ◊ De ~ care nu poate fi astâmpărat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpărat

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neastâmpărat a. fără astâmpăr.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASTÎMPĂRÁT, -Ă, neastîmpărați, -te, adj. Plin de neastîmpăr, neliniștit, tulburat, agitat, nepotolit. Dincă se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Merge drept.. tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. SLAVICI, N. I 103. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. ♦ (Mai ales despre copii; în opoziție cu așezat, cuminte) Zburdalnic, zglobiu. Eram subțirică, iute și neastîmpărată ca argintul viu. SADOVEANU, O. VIII 45. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet așezat și înțelept. SLAVICI, N. I 150. Frate-meu cel mare, nâtîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. ◊ (Substantivat) La fereastra lui moș Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica și Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. SP. POPESCU, M. G. 23. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. Clipește des din ochii mici, veseli și neastîmpărați. STANCU, U.R.S.S. 154.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

neastîmpărát, -ă adj. (ea 2 sil.). Neliniștit, agitat, zburdalnic.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NEASTÎMPĂRÁT adj. 1. agitat, frămîntat, neliniștit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.) 2. drăcos, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghíu, (reg.) sturlubátic, sturluibát, (prin Olt.) saitóc, (Transilv.) șulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Copil ~.) 3. jucăuș, vioi. (Ochi ~; privire ~.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink