3 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAPOIA vb. I v. înapoia2.

ÎNAPOI adv. 1. În direcție contrară înaintării; în spate, îndărăt. ◊ Loc. vb. A da înapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (într-o discuție) într-o acțiune; c) fig. a fi în declin, a regresa. ♦ (Înv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) înapoi = a restitui; a înapoia. ◊ Expr. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente. – În + apoi.

ÎNAPOI adv. 1. În direcție contrară înaintării; în spate, îndărăt. ◊ Loc. vb. A da înapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (într-o discuție) într-o acțiune; c) fig. a fi în declin, a regresa. ♦ (Înv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) înapoi = a restitui; a înapoia. ◊ Expr. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente. – În + apoi.

ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIA1 prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi.

ÎNAPOIA1 prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi.

înapoi1 [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în- + apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 av (Îlv) A da ~ A se retrage. 3-4 av (Îal; fig) A ceda (într-o discuție sau) într-o acțiune. 5 av (Îal; fig) A fi în regres. 6 av (Îlv) A veni ~ A reveni. 7 av (Îlv) A se da ~ A se codi. 8 av (Îla) Rămas ~ Retardat. 9 i (Reg; îf rapoi) Cuvânt cu care sunt mânate animalele. 10 av (Reg; îe) Târ năp~, târ năinte Boală nedefinită mai îndeaproape. 11 av (Înv) Mai sus. 12 av La locul de proveniență. 13 av În locul unde a fost mai înainte. 14 av (Îlv) A da (ceva) ~ A restitui. 15 av (Îe) A-și lua vorba ~ A-și retrage făgăduiala făcută. 16 av (Îae) A reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 17 av Cu treaptă mai jos. 18 av Inferior altora ca valoare. 19 av La o dată anterioară celei prezente. 20 pp (Îf înapoia) În urma. 21 pp Îndărătul cuiva sau a ceva.

înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

ÎNAPOI adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în dos, îndărăt. Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. ◊ Expr. A da înapoi = a) a face cîțiva pași îndărăt, a se retrage. Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. (Fig.) Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90; b) fig. a regresa, a decădea, a fi în declin. (Pleonastic) A se trage înapoi = a se retrage. Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. ♦ (Învechit; într-un text, ca trimitere la un pasaj anterior) Mai sus. Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte. Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua pară. ALECSANDRI, O. P. 258. ◊ Expr. A da înapoi = a restitui, a înapoia. Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută, a-și călca angajamentul; a reveni asupra celor spuse, rectificînd o greșeală. Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, III 46. A veni înapoi = a reveni, a se întoarce. (Regional) A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. 3. Într-un loc inferior (ca valoare), cu o treaptă îndărăt, în urmă. Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. II. (Cu sens temporal) Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. Înapoi cu veacuri...

ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoia (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoi (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

ÎNAPOIA1 prep. (Urmat de un substantiv ori pronume în genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume personal neaccentuat în cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. «a») În urma, în spatele, îndărătul cuiva sau a ceva. Birja a trebuit să se oprească înapoia unui șir întreg de trăsuri și carete. CAMIL PETRESCU, O. II 351. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților; ele lucrează înapoia frontului. MIRONESCU, S. A. 107.

ÎNAPOI adv. 1) În partea din spate; în urmă; îndărăt. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda într-o acțiune, într-o discuție; c) a fi în declin; a regresa. 2) La locul pe care îl ocupa anterior; în locul unde se afla mai înainte; îndărăt. Du-te imediat ~.A da (ceva) ~ a înapoia; a restitui. A-și lua vorba ~ a-și retrage spusele; a renunța la cele afirmate anterior. 3) Cu o treaptă mai jos; într-un loc sau într-o situație mai dezavantajoasă. ◊ A da (pe cineva) ~ a coborî în rang (pe cineva); a retrograda. 4) Într-o perioadă de timp trecut; în urmă; îndărăt. Teoria e orientată ~. [Sil. în-a-] /în + apoi

ÎNAPOIA prep. (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial, concretizând locul dindărătul cuiva sau a ceva) În urma; în spatele (cuiva sau a ceva); îndărătul; dinapoia. Înapoia casei. /Din înapoi

A SE ÎNAPOIA mă ~iez intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

A ÎNAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

înapoi adv. indică: 1. o direcțiune retrogradată, la spate: a privi înapoi; 2. o mișcare de retragere: s’a întors înapoi; 3. de întârziere: ceasornicul a rămas înapoi; 4. de alungare: înapoi, sceleratule! [V. apoi].

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapóĭ, prep. cu gen. (în și apoĭ). Dinapoĭ, după (cu stare saŭ mișcare): înapoĭa mea, înapoĭa caseĭ. Înapoi! Înapoĭa mea (adică du-te!) – Și rapóĭ (est) ca strigăt caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înapoi (desp. î-na-/în-a-) adv.

înapoia1 (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 înapoia, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 1 sg. să înapoiez, 3 să înapoieze; ger. înapoind

înapoia2 (desp. î-na-/în-a-) prep. (~ lui/sa)

!înapoia2 (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 înapoieze; ger. înapoind

!înapoia1 (î-na-/în-a-) prep. (~ lui)

înapoia vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoieze; ger. înapoind

înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

ÎNAPOIA vb. v. decădea, regresa.

ÎNAPOIA vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.

ÎNAPOIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

ÎNAPOIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)

ÎNAPOIA vb. 1. a da, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a rambursa, a restitui. (A ~ creditul primit.) 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. a se întoarce, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?)

A se înapoia ≠ a propăși, a progresa.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

RETRO SATANA! (lat.) înapoi Satană! – Matei 4, 10 și Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evangheliști lui Iisus, prin care se exprimă, în mod obișnuit, refuzul unei propuneri făcute de o persoană.

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigătul lui Octavian August la primirea știrii că generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni în luptele cu germanii. Strigăt de deznădejde în fața unei pierderi ireparabile.

Intrare: înapoi
înapoi1 (adv.) adverb
  • silabație: î-na-poi, în-a-poi info
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • înapoi
  • ‑napoi
înapoia2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • înapoia
  • ‑napoia
năpoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
napoi2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • napoi
îrapoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înăpoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înapoia (prep.)
înapoia2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • înapoia
  • ‑napoia
Intrare: înapoia (vb.)
înapoia1 (vb.) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: î-na-po-ia, în-a-po-ia info
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiere
  • ‑napoiere
  • înapoiat
  • ‑napoiat
  • înapoiatu‑
  • ‑napoiatu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiați
  • ‑napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
(să)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (tu)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
(să)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiași
  • ‑napoiași
  • înapoiaseși
  • ‑napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoie
  • ‑napoie
  • înapoiase
  • ‑napoiase
plural I (noi)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
(să)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiarăm
  • ‑napoiarăm
  • înapoiaserăm
  • ‑napoiaserăm
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (voi)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
(să)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiarăți
  • ‑napoiarăți
  • înapoiaserăți
  • ‑napoiaserăți
  • înapoiaseți
  • ‑napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiaseră
  • ‑napoiaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • napoia
  • napoiere
  • napoiat
  • napoiatu‑
  • napoind
  • napoindu‑
singular plural
  • napoia
  • napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • napoiez
(să)
  • napoiez
  • napoiam
  • napoiai
  • napoiasem
a II-a (tu)
  • napoiezi
(să)
  • napoiezi
  • napoiai
  • napoiași
  • napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoia
  • napoie
  • napoiase
plural I (noi)
  • napoiem
(să)
  • napoiem
  • napoiam
  • napoiarăm
  • napoiaserăm
  • napoiasem
a II-a (voi)
  • napoiați
(să)
  • napoiați
  • napoiați
  • napoiarăți
  • napoiaserăți
  • napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoiau
  • napoia
  • napoiaseră
napoi1 (vb.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoire
  • ‑napoire
  • înapoit
  • ‑napoit
  • înapoitu‑
  • ‑napoitu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoiește
  • ‑napoiește
  • înapoiți
  • ‑napoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoii
  • ‑napoii
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (tu)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
(să)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiși
  • ‑napoiși
  • înapoiseși
  • ‑napoiseși
a III-a (el, ea)
  • înapoiește
  • ‑napoiește
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoise
  • ‑napoise
plural I (noi)
  • înapoim
  • ‑napoim
(să)
  • înapoim
  • ‑napoim
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoirăm
  • ‑napoirăm
  • înapoiserăm
  • ‑napoiserăm
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (voi)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
(să)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoirăți
  • ‑napoirăți
  • înapoiserăți
  • ‑napoiserăți
  • înapoiseți
  • ‑napoiseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoiseră
  • ‑napoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înapoiadverb

  • 1. În direcție contrară înaintării; în spate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndărăt antonime: înainte
    • format_quote Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. DLRLC
    • format_quote Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
    • format_quote La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. DLRLC
    • 1.1. învechit (Cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da înapoi = a se retrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: retrage
      • format_quote Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală figurat A da înapoi = a ceda (într-o discuție) într-o acțiune. DEX '09 DEX '98
      sinonime: ceda
      • format_quote Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală figurat A da înapoi = a fi în declin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: regresa
    • chat_bubble pleonastic A se trage înapoi = a se retrage. DLRLC
      sinonime: retrage
      • format_quote Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. DLRLC
      • format_quote Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. DLRLC
  • 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. DLRLC
    • format_quote Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. DLRLC
    • format_quote Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua oară. ALECSANDRI, O. P. 258. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da (ceva) înapoi = restitui, înapoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, III 46. DLRLC
    • chat_bubble A veni înapoi = a se întoarce. DLRLC
    • chat_bubble regional A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. DLRLC
      • format_quote Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. DLRLC
  • 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. DLRLC
  • 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înapoi cu veacuri... DLRLC
etimologie:
  • În + apoi DEX '98 DEX '09

înapoiaprepoziție

  • 1. (Construit cu genitivul) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Birja a trebuit să se oprească înapoia unui șir întreg de trăsuri și carete. CAMIL PETRESCU, O. II 351. DLRLC
    • format_quote Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților; ele lucrează înapoia frontului. MIRONESCU, S. A. 107. DLRLC
etimologie:
  • înapoi DEX '09

înapoia, înapoiezverb

  • 1. tranzitiv A da înapoi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. DLRLC
    • format_quote Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. DLRLC
    • 1.1. Retroceda. DLRLC
      sinonime: retroceda
      • format_quote Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se întoarce la locul de unde a plecat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. DLRLC
      • format_quote A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat învechit A fi în declin. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. DLRLC
etimologie:
  • înapoi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.