3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

năuci [At: CONV. LIT. II, 95 / P: nă-u~ / Pzi: ~cesc / E: năuc] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni năuc (1) Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 vtr A (se) ameți. 5-6 vtr A (se) zăpăci. 7-8 vtr A (se) ului. 9 vr A munci mult.

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.

A SE NĂUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc

A NĂUCÍ ~ésc tranz. A face să se năucească. [Sil. nă-u-] /Din năuc

NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

înăuci vtr [At: ALECSANDRI, S. 50 / Pzi: ~ucesc / E: în- + năuci] 1-2 A (se) năuci.

uc, ~ă [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~uci, ~uce / E: slv нєоукъ] 1-2 smf, a (Îvp) Nătărău (1-2). 3 a Amețit din cauza unor emoții puternice. 4 a (D. oameni) Dezorientat. 5 a (D. oameni) Uluit. 6 a (D. fizionomia, privirea etc. oamenilor) Care exprimă amețeală, buimăceală.

NĂÚC, -Ă, năuci, -e, adj. 1. Zăpăcit, buimac; p. ext. nebun. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite... Năuc se uită-n urma lor norodul. IOSIF, P. 27. Cu-ntunericul în suflet, ca o umbră fără viață, Fără grai, năucă, șade rece ca un stîlp de gheață. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. COȘBUC, P. I 101. ◊ (Substantivat) Un cuconaș... te iubește ca un năuc. ALECSANDRI, T. 140. Desfă, puică, ce-ai făcut Și-mi dă drumul să mă duc C-am ajuns ca un năuc. TEODORESCU, P. P. 307. ◊ (Rar, despre animale) Am încălecat... Calul a pornit năuc. CARAGIALE, P. 39. 2. Prost, nepriceput, tont. Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc. BELDICEANU, P. 120. Cuculețule năuc, Cum n-am pușcă să te pușc. ȘEZ. I 46. ◊ (Substantivat) O, mișelule, ticălosule și năucule! mai puțină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. RETEGANUL, P. I 38. Năucii! le-am arătat eu cine-i mama-pădurii. ALECSANDRI, T. I 421. Năuca mea Făcînd mare foc A ars săul tot. MARIAN, S.45.

NĂÚC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind într-o stare de tulburare temporară (din cauza fricii, somnului, băuturii etc.); buimac; zăpăcit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku

năuc a. și m. stupid. [Slav. NĬEUKŬ, ignorant].

năúc, -ă adj. (vsl. ne-ukŭ, neînvățat, ignorant, d. učitĭ, a învăța, a instrui. V. ucenic). Zăpăcit, cam nebun. V. rătutit.

năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 năuceáscă

năucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năuceáscă

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năúc adj. m., pl. năúci; f. sg. năúcă, pl. năúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂUCÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

NĂUCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

arată toate definițiile

Intrare: năuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năuci
  • năucire
  • năucit
  • năucitu‑
  • năucind
  • năucindu‑
singular plural
  • năucește
  • năuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năucesc
(să)
  • năucesc
  • năuceam
  • năucii
  • năucisem
a II-a (tu)
  • năucești
(să)
  • năucești
  • năuceai
  • năuciși
  • năuciseși
a III-a (el, ea)
  • năucește
(să)
  • năucească
  • năucea
  • năuci
  • năucise
plural I (noi)
  • năucim
(să)
  • năucim
  • năuceam
  • năucirăm
  • năuciserăm
  • năucisem
a II-a (voi)
  • năuciți
(să)
  • năuciți
  • năuceați
  • năucirăți
  • năuciserăți
  • năuciseți
a III-a (ei, ele)
  • năucesc
(să)
  • năucească
  • năuceau
  • năuci
  • năuciseră
Intrare: înăuci
înăuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năuc
năuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uc
  • ucul
  • ucu‑
  • u
  • uca
plural
  • uci
  • ucii
  • uce
  • ucele
genitiv-dativ singular
  • uc
  • ucului
  • uce
  • ucei
plural
  • uci
  • ucilor
  • uce
  • ucelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năuci

  • 1. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului.
    exemple
    • Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403.
      surse: DLRLC
    • Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • năuc
    surse: DEX '98 DEX '09

năuc adesea substantivat

  • 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.).
    exemple
    • Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite... Năuc se uită-n urma lor norodul. IOSIF, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Cu-ntunericul în suflet, ca o umbră fără viață, Fără grai, năucă, șade rece ca un stîlp de gheață. NECULUȚĂ, Ț. D. 117.
      surse: DLRLC
    • El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. COȘBUC, P. I 101.
      surse: DLRLC
    • Un cuconaș... te iubește ca un năuc. ALECSANDRI, T. 140.
      surse: DLRLC
    • Desfă, puică, ce-ai făcut Și-mi dă drumul să mă duc C-am ajuns ca un năuc. TEODORESCU, P. P. 307.
      surse: DLRLC
    • rar (Despre animale) Am încălecat... Calul a pornit năuc. CARAGIALE, P. 39.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc. BELDICEANU, P. 120.
      surse: DLRLC
    • Cuculețule năuc, Cum n-am pușcă să te pușc. ȘEZ. I 46.
      surse: DLRLC
    • O, mișelule, ticălosule și năucule! mai puțină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. RETEGANUL, P. I 38.
      surse: DLRLC
    • Năucii! le-am arătat eu cine-i mama-pădurii. ALECSANDRI, T. I 421.
      surse: DLRLC
    • Năuca mea Făcînd mare foc A ars săul tot. MARIAN, S.45.
      surse: DLRLC

etimologie: