6 definiții pentru nălucitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nălucitu sf [At: CORESI, EV. 259 / Pl: ~ri / E: năluci + -tură] (Îrg) Nălucă (1).

NĂLUCITÚRĂ, nălucituri, s. f. (Rar) Nălucire. Pofte și dorință... trecură Chiar ca o nălucitură. CONACHI, P. 218.

NĂLUCITÚRĂ, nălucituri, s. f. (Rar) Nălucire. – Din năluci + suf. -(i)tură.

nălucitură f. efectul nălucirii: alucinațiune.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂLUCITÚRĂ s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

nălucitu s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.

Intrare: nălucitură
nălucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălucitu
  • nălucitura
plural
  • nălucituri
  • năluciturile
genitiv-dativ singular
  • nălucituri
  • năluciturii
plural
  • nălucituri
  • năluciturilor
vocativ singular
plural

nălucitură

etimologie:

  • năluci + sufix -(i)tură.
    surse: DLRM