20 de definiții pentru năduf năduh

NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Popular) 1. Senzație de apăsare, de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; astmă. Un necaz mare îi înăbușea inima ca un năduf. REBREANU, R. II 262. Inima nu-i mai bătea și năduful îl lăsase, nici el nu știa cînd. ARDELEANU, D. 250. 2. Căldură înăbușitoare; zăpușeală, zăduf. Minune de timp, după năduful de peste zi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 292. Omul la vînătoare, fie pe ger și ninsoare, fie pe năduf de soare, nici nu prinde veste că ce timp mai este. ODOBESCU, S. III 197. 3. Ciudă, necaz, supărare, mînie. Iordache suflă pe nări cu năduf. DUMITRIU, N. 61. Oftă cu năduf și începu să strîngă masa, cu mișcări smuncite. SADOVEANU, B. 62. «Răbdare și tact !» oftă din nou Stroe Vardaru, biruindu-și năduful. C. PETRESCU, A. R. 17. – Variante: (regional) nădúh (SADOVEANU, O. III 112, CREANGĂ, A. 66), nădúv (CONTEMPORANUL, VI 99) s. n.

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

nădúf s. n., (supărări) pl. nădúfuri

NĂDÚF s. v. apă, astmă, ciudă, coada-vacii, dispnee, enervare, furie, gelozie, invidie, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, înecăciune, înnădușeală, înverșunare, jale, mânie, nădușeală, necaz, nervozitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, salvie, sudoare, sufocare, supărare, surescitabilitate, surescitare, transpirație.

nădúf (nădúfuri), s. n.1. Sufocare, greutate la respirat. – 2. Zăpușeală. – Var. (înv.) năduh. Sb. neduh, slov., rut. naduha (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 104; Conev 91; Vasmer, II, 209), cf. rus. nedug „suferință” și duh.Der. (î)năduși, vb. (a transpira, a asuda; refl., a se sufoca); nădușeală, s. f. (sudoare, transpirație; asfixie); nădușitor, adj. (care te face să transpiri); nată, s. f. (Trans., înv., răceală, guturai), din mag. máthaslov. nadiha (Cihac, II, 517).

NĂDÚF ~uri n. pop. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă și sufocantă a aerului; căldură înăbușitoare; nădușeală; zăduf; zăpușeală. 2) Senzație de sufocare pe care o simte cineva în cazul unor boli. 3) Supărare amestecată cu părere de rău sau cu invidie. ◊ A fi plin de ~ a fi foarte supărat. A-și vărsa ~ul a-și spune necazul. /<sl. naduch

năduf n. 1. sufocare, asfixie din aer veninos; 2. astm: tuse cu năduf; 3. căldură excesivă; 4. Mold. (năduh) amar, necaz: zise plin de năduh CR. [Slovean NEDUH, astm].

nădúf n., pl. urĭ (sîrb. neduh, vsl. *neduhŭ, năduh, astmă, d. duhŭ, duh. V. pre-, pro- și ză-duf, văz-duh). O presiune, atmosferă sufocantă, înăbușeală. Astmă (la caĭ) tecnafes. Enfizemă pulmonară.

NĂDÚH s. n. v. năduf.

BURUIANĂ-DE-NĂDÚF s. v. pojarniță, sunătoare.

*enfizémă f., pl. e (vgr. emphýsema, unflare [!]). Med. Unflarea țesăturiĭ celulare pin [!] introducerea aeruluĭ saŭ dezvoltarea unuĭ gaz. Enfizemă pulmonară saŭ veziculară, dilatarea anormală a canaliculelor și beșicuțelor [!] pulmonare, ceĭa ce împedică [!] răsuflarea. (Pop. năduf, năglugă și șuĭ). – Și enfizem n., pl. e și urĭ, ceĭa ce nu e maĭ bine.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

nădúf s. v. APĂ. ASTMĂ. CIUDĂ. COADA-VACII. DISPNEE. ENERVARE. FURIE. GELOZIE. INVIDIE. IRASCIBILITATE. IRITABILITATE. IRITARE. IRITAȚIE. ÎNECĂCIUNE. ÎNNĂDUȘEALĂ. ÎNVERȘUNARE. JALE. MÎNIE. NĂDUȘEALĂ. NECAZ. NERVOZITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SALVIE. SUDOARE. SUFOCARE. SUPĂRARE. SURESCITABILITATE. SURESCITARE. TRANSPIRAȚIE.

NĂDÚF s. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsúră, vípie, (reg.) buhoáre, cócăt, crắpat, năplăiálă, pî́clă, prépăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. și Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeálă, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptór, jar. (~ zilelor de vară.)

buruiană-de-nădúf s. v. POJARNIȚĂ. SUNĂTOARE.

Intrare: năduf
năduf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năduf năduful
plural nădufuri nădufurile
genitiv-dativ singular năduf nădufului
plural nădufuri nădufurilor
vocativ singular
plural
năduh
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năduh năduhul
plural năduhuri năduhurile
genitiv-dativ singular năduh năduhului
plural năduhuri năduhurilor
vocativ singular
plural