21 de definiții pentru astm astmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTM s. n. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. ◊ Astm bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc. ◊ Astm cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni. [Var.: ástmă s. f.] – Din fr. asthme, lat. asthma.

astm sn [At: MAIORESCU, CR. III 68 / V: asmă, ~tmă sf / Pl: ~uri / E: lat asthma] 1 Stare patologică de greutate în expirație, accese de sufocare și nevoie de aer Si: (înv) înecăciune, năduf stenos. 2 (Îs) ~ bronșic Astm (1) datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică. 3 Infecție pulmonară cronică. 4 Iritare locală a aparatului respirator. 5 (Îs) ~ cardiac Astm (1) provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.

ASTM s. n. v. astmă.

astm n. boala organelor respirațiunii, mare greutate de a răsufla.

ÁSTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. [Var.: astm s. n.] – Din fr. asthme, lat. asthma.

ASTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în respirație. – Variantă: astm s. n.

ÁSTMĂ s. f. Boală care se manifestă prin greutate în respirație, prin contracția anormală a mușchilor bronhici etc. [Var.: astm s. n.] – Fr. asthme (lat. lit. asthma).

ÁSTMĂ s.f. (Med.) Boală manifestată prin greutate în respirație. [Var. astm s.n. / < fr. asthme, cf. gr. asthma – respirație].

ÁSTMĂ s. f. / astm s. n. boală manifestată prin dificultăți respiratorii. (< fr. asthme, lat. asthma)

ÁSTMĂ f. Boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respirație grea și prin nevoia intensă de aer. [G.-D. astmei; Sil. ast-mă; Var. astm] /<fr. asthme, lat. asthma

*ástmă f., pl. e (vgr. ásthma). Med. Greutate în răsuflare (dispneĭe, năduf, stenos). – Ob. astm, n., pl. urĭ (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ástmă s. f. (sil. ast-)/astm s. n., pl. ástme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁSTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. și reg.) nădușeală, (prin Transilv. și Ban.) suspin, șui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.)

ASTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. și reg.) nădușeală, (prin Transilv. și Ban.) suspin, șui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.)

Intrare: astm
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astm
  • astmul
  • astmu‑
plural
  • astme
  • astmele
genitiv-dativ singular
  • astm
  • astmului
plural
  • astme
  • astmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astmă
  • astma
plural
  • astme
  • astmele
genitiv-dativ singular
  • astme
  • astmei
plural
  • astme
  • astmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astm astmă

  • 1. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Astm bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Astm cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
      surse: DEX '09

etimologie: