33 de intrări

120 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat[1], dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca. modificată

  1. În original, foarte interpretabil, adaptat pentru supt și înțelept. cata

muscă sf [At: PSALT. SCH. 251/11 / Pl: muște, (rar) muști / E: ml musca] 1 (Șîc ~-năzdrăvană, ~-de-casă) Specie de insectă din familia dipterelor, de culoare cenușie-închisă, cu o singură pereche de aripi, subțiri, și cu aparat bucal pentra supt Si: (reg) bâză, gâză, mușiță (3) (Musca domestica). 2 (Îe) Pentru o ~ își dă palme Se zice despre omul iute, mânios și îndărătnic. 3 (Îe) De n-ar fi ~ pe resteu, ar rămâne pământul nearat Se spune, ironic, despre cei care își dau importanță, dar nu lucrează conștiincios. 4 (Îe) Vulturul după muște nu aleargă Se spune despre oamenii de caracter care disprețuiesc faptele josnice. 5 (Îcs) (De-a) ~ca-n groapă Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 6 (Îe) A se aduna sau a se strânge ori a veni ca muștele la miere A se aduna în număr mare și cu mare plăcere, acolo unde se pot obține anumite avantaje. 7 (Îe) A se lua după ~ A ține cont de sfaturile unor povățuitori răi. 8 (Îlv) A-i veni (cuiva) ~ca la nas A se supăra. 9 (Îlv) A-i lua (cuiva) ~ca de la nas A domoli avântul sau pornirile cuiva. 10 (Îe) A spune sau a scrie ~ pe perete A spune lucruri fantastice, de necrezut. 11 (Îlav) De când se scria ~ca pe perete De demult. 12 (Îal) Niciodată. 13 (Îe) A cădea sau a se băga ca ~ca-n lapte A interveni în discuție într-un mod nepotrivit. 14 (Îae) A veni undeva nepoftit. 15 (Îe) A se vârî ca ~ca în băligar A se vârî pretutindeni, cu insistență, nepoftit. 16 (Îe) A fi sau a se simți ori a se ști cu ~ca pe căciulă A se simți vinovat. 17 (Îe) A se bate de ~ A sta degeaba. 18 (Îe) Are iapa ~ Se spune despre oamenii nervoși, neastâmpărați sau nerăbdători. 19 (Îe) A se bate ca de ~ A nu-și găsi locul. 20 (Îe) A avea gustul muștelor A avea obiceiuri rele. 21 (Îlv) A face ~ cât cămila A exagera. 22-23 (Îls, îla) Rea (sau, rar, rău) de ~ (Persoană) imorală, care are mereu relații sexuale nepermise. 24 (Îe) A-i pieri (cuiva) ~ca A se potoli. 25 (îe) A muri ca muștele A muri în număr foarte mare. 26 (Îe) Să se audă ~ca! Se spune pentru a impune o tăcere totală. 27 (Ent; îc) ~-neagră (sau ~-cenușie, ~-mănânțică) Specie de muscă (1) foarte mică (Musca corvina). 28 (Ent; îs) ~-de- gunoi (sau ~-de-baligă, ~-verde) sau ~ca-țiganului Specie de muscă (1) mare, de culoare de obicei verde (Musca Caesar). 29 (Îc) ~-mare (sau ~-albastră, ~-de-carne, ~-năzdrăvană) sau ~ca-hoiturilor (sau -hanțului) Insectă mai mare decât musca (1), având culoarea albăstrie Si: (reg) boanză, boarnă (Calliphora vomitoria). 30 (Îc) ~-de-cireșe Insectă de culoare neagră, cu pete galbene pe piept și cu brâulețe castanii pe pântece, care își depune ouăle în cireșe Si: musculița- cireșelor (Rhagoletis cerasi). 31 (Îc) ~ca-calului sau ~ca-cailor (sau ~-câinelui), ~-de-cal (sau ~-căiască, ~câinească), ~ca-vitelor, ~-rea, ~-veninoasă, -~verde Insectă păroasă, cu trupul lunguieț, cu pieptul gălbui și cu două pete castanii pe aripi, care își depune de obicei ouăle pe genunchii și pe șoldurile cailor Si: (reg) muscoi (4), gâza-calului, strechea-cailor, trântor-de-cai (Gastrophilus equi). 32 (Îae) ~ca-calului, sau ~ca-cailor (sau ~ca-câinelui), ~-de-cal (sau ~-căiască, ~-câinească) Insectă mică, lată, de culoare galbenă-ruginie, care se așază de obicei sub coada cailor, pe vitele cornute și pe câini Si: (reg) bătucel, cerceliță-de-cal, chicheriță-de-cal, goangă-de-câini, goangă-câinească (Hippobosca equina). 33 (Îc) ~-bețivă (sau ~-de struguri, ~-de-poamă, ~-de-vin, ~-de-a-mănuntă) Insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (1) Si: (reg) muștiță (1), bețivă, musculiță (2) (Drososophila funebris). 34 (Ent; îc) ~-de-viermi (sau ~-albastră, ~-verde, ~-vânătă, ~-veninoasă, ~-de-hoit, ~-cu-streaped, ~-răsunătoare) sau ~ca-câinelui Viermănar (Sarcophaga carnaris). 35 (Îc) ~-ca-morților Insectă ceva mai mare decât musca (1), de culoare albăstruie (Sarcophaga mortuarum). 36 (Îc) ~-columbacă (sau ~-rea, ~-veninoasă, ~-năprasnică, ~-otrăvitoare, ~-de-șarpe, ~-de-cea-mică, ~-d-a-mică, ~-mușcătoare sau ~-colombacă) Insectă de culoare albicioasă, care trăiește în roiuri, atacând vitele și inoculându-le un lichid toxic care le poate provoca moartea Si: (reg) goangă-de-marhă (Simulium colombaczeusis). 37 (Ent; reg; îc) ~-de-bâzdărat , ~-de-bâzdărit (sau ~-de-bâzai, ~-de-bâzâit, ~-de-marhă) sau ~-ca-boului Streche (Hypoderma bovis). 38 (Înv; îc) ~-oarbă (sau ~-tăună) Tăun (Tabanus bovinus). 39 (Reg; îc) ~-dălăciță Muscă otrăvitoare care poate provoca moartea vitelor. 40 (Înv; îc) ~ca-fructului-alb Muscă bâzâitoare care face mușiță pe brânzeturi (Cutris). 41 (Îs) ~ artificială Imitație de muscă (1), folosită de pescari în locul celei naturale. 42 (Îs) Muște zburătoare (sau volante) Mici pete sau puncte care ni se pare că se mișcă în câmpul vizual, indicând congestia retinei, o anemie etc. 43 (Îs) Categoria ~ Categorie în care intră boxerii cu cea mai mică greutate (între 48 și 51 de kilograme). 44 Boxer care face parte din categoria muscă (43). 45 (Îvp; reg șîc ~ca-grădinii) Albină (Apis mellifica). 46 (Reg; îc) ~-mare Matcă (1) a albinelor. 47 (Pgn) Insectă. 48 (Îc) ~ca-țețe Insectă din Africa ecuatorială, care prin înțepare transmite omului agentul bolii somnului (Glossina palpalis). 49 (Ent; reg; îc) ~-de-pădure Ploșniță-de-câmp. 50 (Reg; îc) ~-de-brad Car-de-pădure {Bostrychus typograpyhus). 51 (Ent; înv; îc) ~-țânțară Țânțar (Culex). 52 (Reg) Fugău (Hydrometra stagnorum). 53 (Pan) Smoc de păr lăsat să crescă sub buza inferioară Si: (rar) buche. 54 (Pan) Mustață mică. 55 (Pop) Vână neagră la rădăcina nasului, sub frunte (evidentă la unele persoane). 56 (Reg) Mursă2 (1). 57 (La tir) Punct negru situat în centrul panoului de tragere. 58 (La tir; lpl) Lovituri în centrul țintei. 59 (Reg) Broderie cu floricele sau cu motive naționale cusută cu arnici sau cu ață neagră. 60 (Pop; îe) Nu știe să facă o ~ sau nu știe să facă două muște-ncârligate Se spune despre fata sau femeia care nu știe să coase râuri pe cămăși. 61 (Reg) Altoi. 62 (Reg) Cătare la armele de foc. 63 (Reg; îc) ~-căiască Boală a calului nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) șoarec. 64 (Reg; îc) ~-verde Insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilla caesar). 65 (Îe) A se speria de toate muștele A se speria de orice fleac, de toate nimicurile. 66 (Îc) ~-de-varză Insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chrotophila brassicae).

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca.

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Insectă din ordinul dipterelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt, care trăiește pe lîngă casa omului; nume dat și altor insecte din același ordin; (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se știe numele. O muscă îmi cînta în jurul capului o muzică lină. SADOVEANU, O. VI 313. Musca. a ieșit din nou, a plecat, a reapărut. ARGHEZI, F. T. 110. Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 143. Cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. Nu toate muștele fac miere (= nu toți oamenii se arată destoinici la munca la care sînt puși; aparențele înșală). ◊ Fig. Și numai omul cel mare, stăpîne, tu-l osîndești, Ca să moară deopotrivă cu muștele omenești. HASDEU, R. V. 165. ◊ (Cu sens colectiv) Faci sămne... cu capii, așa, ca un cal ce se apără de muscă? ALECSANDRI, T. I 357. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină. Cal rău de muscă = cal nărăvaș. A cădea (sau a se băga) ca (sau cum cade, cum se bagă) musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales, a interveni într-o discuție în chip nepotrivit. Te-ai fi împrietenit cu vreun băiat, chemîndu-se că ai pe cineva acolo și că nu cazi cum cade musca-n lapte. PAS, Z. I 293. A fi (a se ști sau a se simți) cu musca pe căciulă v. căciulă. A se aduna (a se strînge sau a veni) ca muștele la miere = a se aduna undeva la ceva plăcut, (în mare număr). (Despre o colectivitate de oameni) A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare, pe capete, cu nemiluita. ◊ Compuse: muscă-albastră (de carne) = muscă mai mare decît musca de casă, cu abdomenul albastru-lucios (Calliphora vomitoria); muscoi; pasăre-muscă v. pasăre. 2. (Popular) Albină. Îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului, iar maica Evlampia băgase de seamă că avea dar; nu-l înțepau muștele. SADOVEANU, P. M. 50. II. 1. Mic smoc de fire din barbă, lăsate să crească sub buza inferioară. V. barbișon, cioc. Mustața mică, mătăsoasă avea parcă sub’ ea un soi de sedilă pusă pe buza de jos, o așa-zisă muscă. V. ROM. octombrie 1953, 135. 2. Scobitură înnegrită în dinții calului, care după vîrstă de 6 ani se șterge prin roadere. V. mișină 2. 3. (Regional) Cătarea armelor de foc.

MUSCĂ muște f. 1) Insectă din ordinul dipterelor, cu două aripi subțiri și cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și pentru supt. ~-de-casă. ◊ A se aduna (sau a se strânge, a se grămădi, a veni) ca muștele la miere a se aglomera într-un loc (unde este rost de câștig ușor, fără muncă). (Să se audă) ~a! să fie liniște perfectă. A se simți (sau a se ști) cu ~a pe căciulă a se simți vinovat de ceva. Nu toate muștele fac miere nu oricine (poate) face bun și folositor. 2) pop. Orice insectă mică zburătoare. 3) Semn negru în mijlocul panoului de tragere. [G.-D. muștei] /<lat. musca

muscă f. insectă dipteră cu aripioare transparente: cu musca pe căciulă, vinovat (aluziune la hoțul de stup care fu trădat de albina aninată pe căciula lui). [Lat. MUSCA].

múscă f., pl. ște (lat. mŭsca, muscă, d. vgr. myiske, dim. d. myîa, muscă; it. pv. cat. sp. pg. mosca, fr. mouche). Un insect dipter care plictisește foarte mult oameniĭ (maĭ ales la masă) și vitele. Alte insecte zburătoare care seamănă a muscă. Fire de barbă lăsate nerase supt buză. A te vîrî ca musca, a te amesteca în toate plictisindu-ĭ pe ceĭ-lalțĭ. A fi răŭ de muscă, a suferi din pricina muștelor (de ex., a strechiiĭ), vorbind de caĭ. A fi cu musca pe căcĭulă, a fi orĭ a te simți vinovat (pin aluziune la un Țigan care furase mĭere și fusese închis cu alțiĭ bănuițĭ și eĭ fără să fie vinovațĭ. La închisoare, judecătorul le zise: „Musca se va pune pe căcĭula celuĭ vinovat”. Atuncĭ Țiganu, fără să se gîndească ce face, rîdică mîna la căcĭulă ca să alunge musca imaginară, și așa fu descoperit în hohotele de rîs ale celor-lalțĭ). Prov. Nu toate muștele fac mĭere (ci numaĭ albinele), nu toțĭ oameniĭ îs harnicĭ. Mișină.

COLUMBACĂ, columbace, adj. (În sintagma) Muscă columbacă (și substantivat, f.) = insectă mică, dipteră, a cărei înțepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium[1] columbaczense). – Din sb. Kolumbaci (localitate în Serbia). corectat(ă)

  1. În original: Simulum, evident greșit. — LauraGellner

PASĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pasere s. f.] – Lat. passer.

PASĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pasere s. f.] – Lat. passer.

columba [At: DA / Pl: ~ace / E: srb Kolumbaci (nume de localitate)] (Ent; reg; îs) Muscă ~ Insectă mică asemănătoare cu o musculiță, a cărei înțepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbazense).

bețiv, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care are patima beției; (om) alcoolic, băutor. ◊ Expr. Bețiv împărătesc = bețiv mare, alcoolic. 2 adj. (despre băuturi spirtoase) Tare. 3 adj. (entom.) Musculiță bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila melanogaster); musculiță de vin. 4 adj. (despre plante) Care cere multă apă. • pl. -i, -e. /cf. lat. *bĭbĭtīvus, -a, -um.

COLUMBA adj. (În sintagma) Muscă columbacă (și substantivat, f.) = insectă mică asemănătoare cu o musculiță, a cărei înțepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbaczense). – Din scr. Kolumbaci (nume de localitate în Iugoslavia).

BEȚIV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

COLUMBA s. f. (Numai în expr.) Muscă columbacă = insectă mică din regiunea dunăreană, semănînd cu o musculiță, a cărei înțepătură veninoasă produce moartea vitelor (Simulia columbacensis).

MUSCOI, muscoi, s. m. 1. Muscă mare, bondar. 2. Muscă-albastră (de carne). V. muscă.

PASĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pasere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.

BEȚIV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv.

COLUMBA adj.f. (și s.f.) Muscă columbacă = insectă asemănătoare unei musculițe, care transmite prin mușcătura ei un venin mortal pentru animale (mai ales vite). [< lat. columbacensis].

COLUMBACĂ ~ce adj.: Muscă ~ muscă dipteră a cărei înțepătură veninoasă este mortală pentru vite. /<sb. Kolumbaci n. pr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muscă s. f., g.-d. art. muștei; pl. muște

muscă s. f., g.-d. art. muștei; pl. muște

muscă s. f., g.-d. art. muștei; pl. muște

musca-cireșelor (insectă) s. f. art., g.-d. art. muștei-cireșelor

musca-hoiturilor (insectă) s. f. art., g.-d. art. muștei-hoiturilor

!musca-țețe s. f. art., g.-d. art. muștei-țețe; pl. muște-țețe

muscă-albastră (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-albastre; pl. muște-albastre

muscă-beți (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-bețive; pl. muște-bețive

muscă-columba (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-columbace; pl. muște-columbace

muscă-de-cal (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-cal; pl. muște-de-cal

muscă-de-carne (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-carne; pl. muște-de-carne

!muscă-de-cireșe (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-cireșe; pl. muște-de-cireșe

muscă-de-varză (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-varză; pl. muște-de-varză

muscă-mare (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-mari; pl. muște-mari

muscă-verde (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-verzi; pl. muște-verzi

pasărea-muscă (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-muscă; pl. păsări-muscă

!musca-cireșelor (insectă) s. f. art./muscă-de-cireșe s. f., g.-d. art. muștei-cireșelor/muștei-de-cireșe

!musca-hoiturilor (insectă) s. f. art., g.-d. art. muștei-hoiturilor

!muscă-albastră (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-albastre; pl. muște-albastre

!muscă-beți (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-bețive; pl. muște-bețive

!muscă-columba (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-columbace; pl. muște-columbace

!muscă-de-cal (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-cal; pl. muște-de-cal

!muscă-de-carne (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-carne; pl. muște-de-carne

muscă-de-cireșe v. musca-cireșelor

!muscă-de-varză (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-de-varză; pl. muște-de-varză

!muscă-mare (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-mari; pl. muște-mari

!muscă-verde (insectă) s. f., g.-d. art. muștei-verzi; pl. muște-verzi

!pasărea-muscă (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. păsării-muscă; pl. păsări-muscă

musca cireșelor / muscă de cireșe s.f. art. + s.f. / s.f. + prep. + s.f.

musca hoiturilor s. f. art. + s. n.

muscă de cal s. f. + prep. + s. m.

muscă de carne s. f. + prep. + s. f.

muscă de varză s. f. + prep. + s. f.

muscă-beți s. f., art. musca-beți

pasărea-muscă s. f., pl. păsări-muscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUSCĂ s. (ENTOM.) 1. (Musca domestica) (înv. și reg.) mușiță, (reg.) bâză, gâză. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (înv. și reg.) sclepț, (reg.) muscoi, tăun, gâza-calului, muscă-crăiască, strechea-cailor, trântor-de-cai; musca hoiturilor v. muscă-albastră; muscă-albastră (Calliphora vomitoria) = musca hoiturilor, muscă de carne, muscă-mare, (reg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă v. mușiță; muscă columbacă (Simulium columbaezensis) = (reg.) goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă de carne v. muscă-albastră; muscă-mare v. muscă-albastră.

MUSCĂ s. v. albină, gânganie, gâză, hexapod, insectă, mișină.

MUSCĂ s. (ENTOM.) 1. (Musca domestica) (înv. și reg.) mușiță, (reg.) bîză, gîză. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (înv. și reg.) sclepț, (reg.) muscoi, tăun, gîza-calului, muscă-căiască, strechea-cailor, trîntor-de-cai; musca-hoiturilor (Calliphora vomitoria) = muscă-albastră, muscă-de-carne, muscă-mare, (reg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-albastră (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-de-carne, muscă-mare, (rcg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă (Drosophila funebris) = bețivă, rnușiță, musculiță-de-vin; muscă-columbacă (Simulium columbaczensis) = (reg.) goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă-de-carne (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-mare, (reg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-mare (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-de-carne, (reg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană.

muscă s. v. ALBINĂ. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ. MIȘINĂ.

MUSCĂ-ALBASTRĂ s. v. viermănar.

MUSCĂ-DE-BÂZĂIT s. v. streche.

MUSCĂ-DE-BÂZDĂRAT s. v. tăun.

MUSCĂ-DE-BÂZDĂRIT s. v. streche.

MUSCĂ-DE-HOIT s. v. viermănar.

MUSCĂ-DE-VIERMI s. v. viermănar.

MUSCĂ-NĂPRASNICĂ s. v. muscă columbacă.

MUSCĂ-NĂZDRĂVA s. v. musca hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, muscă-mare.

MUSCĂ-OTRĂVITOARE s. v. muscă columbacă.

MUSCĂ-REA s. v. muscă columbacă.

MUSCĂ-VÂNĂTĂ s. v. viermănar.

MUSCĂ-VENINOA s. v. muscă columbacă, viermănar.

musca-hanțului s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE.

muscă-căiască s. v. MUSCA-CALULUI.

muscă-d-a-mi s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

muscă-mare s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. REGINĂ.

muscă-năprasnică s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

muscă-năzdrăva s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE.

muscă-otrăvitoare s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

muscă-veninoa s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ. VIERMĂNAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muscă (muște), s. f.1. Insectă (Musca domestica). – 2. Albină. – 3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. – 4. Cavitate înnegrită pe dinții calului. – Mr., megl. muscă, istr. mușke. Lat. musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), cf. it., prov., cat., sp., port. mosca, fr. mouche.Der. muscar, s. m. (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (var. muscăraie), s. f. (mulțime de muște); muscură, adj. (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din lat. musculus < muscidus, cu probabilitate redusă, și care a trecut la bg. muskur (Capidan, Raporturile, 210).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUSCĂ, subst. 1. Muscu, haiduc olt. sec. al XIX lea (AO III 345); 2. Musculescu, M. (IS 267); – C., olt. (Sd XXII). 3. Muscan fam., act.

AQUILA NON CAPIT MUSCAS (lat.) vulturul nu prinde muște – Cine este preocupat de lucruri importante nu se lasă furat de nimicuri. V. și De minimis non curat praetor.

Aquila non capit muscas (lat. „Vulturul nu prinde muște”) – proverb latin, foarte răspîndit. Se folosește și azi, la fel ca în vremea lui, spre a semnala metaforic că lucrurile fără însemnătate nu trebuie să constituie o preocupare pentru un om de seamă, întocmai cum vulturul semeț nu se interesează de niște biete musculițe. (Vezi loc. De minimis non curat praetor).

Ca musca la arat – ultimul vers din fabula Musca de Al. Donici. După munca pe ogor, un bou se îndrepta spre casă. O muscă se așezase pe jugul lui. „De unde vii, soro?” – o întreabă altă muscă întîlnită în cale. Cu un aer supărat, cealaltă îi răspunde: „Nu vezi că noi ne-ntoarcem din cîmp, de la arat?!” Și fabula se încheie cu morala: „Spre laudă deșartă / Mulți zic: noi am lucrat; / Cînd ei lucrează-n faptă / Ca musca la arat”. Expresia e deci întrebuințată pentru a caracteriza pe cei care își atribuie meritele altora; se împăunează că au luat parte activă la o muncă, dar în realitate rolul lor a fost inexistent. Fabulistul rus I.I. Dimitriev a scris pe aceeași temă o fabulă intitulată de asemenea Musca (1803). Maiakovski folosește expresia în poezia satirică Muștele opoziției la Congresul Sovietelor: Toți discută: / Oh și ah, / cum va fi, / puterea sovietică nu e rea? / dar dacă vom ajunge / pe coarnele boului istovit, / vor striga cei dintîi: „noi am arat!” LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

muscă, muște s. f. 1. centru al unei ținte la tir. 2. (er.) vulvă, vagin.

a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău expr. a lenevi, a trândăvi.

a muri ca muștele expr. a muri în număr foarte mare.

a paște bobocii / muștele / vântul expr. a pierde vremea fără rost.

a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun.

a se învârti ca o muscă fără cap expr. v. a se învârti ca un coi într-o căldare

a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).

muște s. f. (intl.) antecendente penale.

rea de muscă expr. nimfomană.

Intrare: Muscă
Muscă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muscă
Intrare: muscă
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă
  • musca
plural
  • muște
  • muștele
genitiv-dativ singular
  • muște
  • muștei
plural
  • muște
  • muștelor
vocativ singular
plural
Intrare: musca-boului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-boului
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-boului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-cailor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-cailor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-cailor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-cireșelor / muscă-de-cireșe
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-cireșelor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-cireșelor
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-cireșe
  • musca-de-cireșe
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-cireșe
  • muștei-de-cireșe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-hanțului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-hanțului
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-hanțului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-albastră / -de-carne / musca-hoiturilor
muscă-albastră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-albastră
  • musca-albastră
plural
  • muște-albastre
  • muștele-albastre
genitiv-dativ singular
  • muște-albastre
  • muștei-albastre
plural
  • muște-albastre
  • muștelor-albastre
vocativ singular
plural
muscă-de-carne substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-carne
  • musca-de-carne
plural
  • muște-de-carne
  • muștele-de-carne
genitiv-dativ singular
  • muște-de-carne
  • muștei-de-carne
plural
  • muște-de-carne
  • muștelor-de-carne
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-hoiturilor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-hoiturilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-bețivă
muscă-bețivă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-beți
  • musca-beți
plural
  • muște-bețive
  • muștele-bețive
genitiv-dativ singular
  • muște-bețive
  • muștei-bețive
plural
  • muște-bețive
  • muștelor-bețive
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-căiască
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-căiască
  • musca-căiască
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-căiești
  • muștei-căiești
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-cenușie-de-carne
muscă-cenușie-de-carne substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-cenușie-de-carne
  • musca-cenușie-de-carne
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-cenușii-de-carne
  • muștei-cenușii-de-carne
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-columbacă
muscă-columbacă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-columba
  • musca-columba
plural
  • muște-columbace
  • muștele-columbace
genitiv-dativ singular
  • muște-columbace
  • muștei-columbace
plural
  • muște-columbace
  • muștelor-columbace
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-d-a-mică
muscă-d-a-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-d-a-mi
  • musca-d-a-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-d-a-mici
  • muștei-d-a-mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzai
muscă-de-bâzai substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzai
  • musca-de-bâzai
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzai
  • muștei-de-bâzai
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzăit
muscă-de-bâzăit substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzăit
  • musca-de-bâzăit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzăit
  • muștei-de-bâzăit
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzdărat
muscă-de-bâzdărat substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzdărat
  • musca-de-bâzdărat
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzdărat
  • muștei-de-bâzdărat
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzdărit
muscă-de-bâzdărit substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzdărit
  • musca-de-bâzdărit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzdărit
  • muștei-de-bâzdărit
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-cal
muscă-de-cal substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-cal
  • musca-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștele-de-cal
genitiv-dativ singular
  • muște-de-cal
  • muștei-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștelor-de-cal
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-hoit
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-hoit
  • musca-de-hoit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-hoit
  • muștei-de-hoit
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-marhă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-marhă
  • musca-de-marhă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-marhă
  • muștei-de-marhă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-varză
muscă-de-varză substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-varză
  • musca-de-varză
plural
  • muște-de-varză
  • muștele-de-varză
genitiv-dativ singular
  • muște-de-varză
  • muștei-de-varză
plural
  • muște-de-varză
  • muștelor-de-varză
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-viermi
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-viermi
  • musca-de-viermi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-viermi
  • muștei-de-viermi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-mare
muscă-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-mare
  • musca-mare
plural
  • muște-mari
  • muștele-mari
genitiv-dativ singular
  • muște-mari
  • muștei-mari
plural
  • muște-mari
  • muștelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-mărhască
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-mărhască
  • musca-mărhască
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-mărhaște
  • muștei-mărhaște
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-năprasnică
muscă-năprasnică substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-năprasnică
  • musca-năprasnică
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-năprasnice
  • muștei-năprasnice
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-năzdrăvană
muscă-năzdrăvană substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-năzdrăva
  • musca-năzdrăva
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-năzdrăvane
  • muștei-năzdrăvane
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-oarbă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-oarbă
  • musca-oarbă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-oarbe
  • muștei-oarbe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-otrăvitoare
muscă-otrăvitoare substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-otrăvitoare
  • musca-otrăvitoare
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-otrăvitoare
  • muștei-otrăvitoare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-rea
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-rea
  • musca-rea
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-rele
  • muștei-rele
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-tăună
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-tău
  • musca-tău
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-tăune
  • muștei-tăune
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-vânătă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-vânătă
  • musca-vânătă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-vinete
  • muștei-vinete
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-veninoasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-veninoa
  • musca-veninoa
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-veninoase
  • muștei-veninoase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-verde
muscă-verde substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-verde
  • musca-verde
plural
  • muște-verzi
  • muștele-verzi
genitiv-dativ singular
  • muște-verzi
  • muștei-verzi
plural
  • muște-verzi
  • muștelor-verzi
vocativ singular
plural
Intrare: pasărea-muscă
pasărea-muscă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasăre-muscă
  • pasărea-muscă
plural
  • păsări-muscă
  • păsările-muscă
genitiv-dativ singular
  • păsări-muscă
  • păsării-muscă
plural
  • păsări-muscă
  • păsărilor-muscă
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muscă, muștesubstantiv feminin

  • 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: musculiță augmentative: muscoi
    • format_quote O muscă îmi cînta în jurul capului o muzică lină. SADOVEANU, O. VI 313. DLRLC
    • format_quote Musca... a ieșit din nou, a plecat, a reapărut. ARGHEZI, F. T. 110. DLRLC
    • format_quote Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
    • format_quote Cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
    • format_quote figurat Și numai omul cel mare, stăpîne, tu-l osîndești, Ca să moară deopotrivă cu muștele omenești. HASDEU, R. V. 165. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Faci sămne... cu capu, așa, ca un cal ce se apără de muscă? ALECSANDRI, T. I 357. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare popular Nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Nu toate muștele fac miere = nu toți oamenii se arată destoinici la munca la care sunt puși; aparențele înșală. DLRLC
    • chat_bubble Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Rău de muscă = despre cai: nărăvaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nărăvaș
    • chat_bubble Rău de muscă = (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile. DEX '09 DEX '98
      sinonime: senzual
    • chat_bubble A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te-ai fi împrietenit cu vreun băiat, chemîndu-se că ai pe cineva acolo și că nu cazi cum cade musca-n lapte. PAS, Z. I 293. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit popular Albină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albină
    • format_quote Îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului, iar maica Evlampia băgase de seamă că avea dar; nu-l înțepau muștele. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
  • 3. prin analogie (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Mustață foarte mică. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Mustața mică, mătăsoasă avea parcă sub ea un soi de sedilă pusă pe buza de jos, o așa-zisă muscă. V. ROM. octombrie 1953, 135. DLRLC
  • 4. prin analogie regional Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. prin analogie popular Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). DEX '09 DEX '98
  • 6. prin analogie (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural) lovituri în centrul țintei. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere regional Cătarea armelor de foc. DLRLC
  • 7. prin analogie regional Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. DEX '09 DEX '98
  • 8. prin analogie sport Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. DEX '09 DEX '98
etimologie:

musca-bouluisubstantiv feminin articulat

musca-cailorsubstantiv feminin articulat

  • 1. Tăun. Sinonime
    sinonime: tăun

musca-cireșelorsubstantiv feminin articulat
muscă-de-cireșesubstantiv feminin

  • 1. Insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi). DEX '09

musca-hanțuluisubstantiv feminin articulat

muscă-albastră, muște-albastre / muscă-de-carne, muște-de-carnesubstantiv feminin
musca-hoiturilorsubstantiv feminin articulat

  • 1. Specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria). DEX '09 DLRLC

muscă-bețivă, muște-bețivesubstantiv feminin

  • 1. Musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). DLRLC
  • diferențiere Insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). DLRLC

muscă-căiascăsubstantiv feminin

muscă-cenușie-de-carnesubstantiv feminin

  • 1. Insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria). DEX '09

muscă-columbacă, muște-columbacesubstantiv feminin

  • 1. Insectă mică (circa 5 mm lungime), dipteră, a cărei înțepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbacensis). DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

muscă-d-a-micăsubstantiv feminin

muscă-de-bâzaisubstantiv feminin

muscă-de-bâzăitsubstantiv feminin

muscă-de-bâzdăratsubstantiv feminin

  • 1. Tăun. Sinonime
    sinonime: tăun

muscă-de-bâzdăritsubstantiv feminin

muscă-de-cal, muște-de-calsubstantiv feminin

  • 1. Insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina). DEX '09
    sinonime: căpușă

muscă-de-hoitsubstantiv feminin

muscă-de-marhăsubstantiv feminin

muscă-de-varză, muște-de-varzăsubstantiv feminin

  • 1. Insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae). DEX '09

muscă-de-viermisubstantiv feminin

muscă-mare, muște-marisubstantiv feminin

muscă-mărhascăsubstantiv feminin

  • 1. Tăun. Sinonime
    sinonime: tăun

muscă-năprasnicăsubstantiv feminin

muscă-năzdrăvanăsubstantiv feminin

muscă-oarbăsubstantiv feminin

  • 1. Tăun. Sinonime
    sinonime: tăun

muscă-otrăvitoaresubstantiv feminin

muscă-reasubstantiv feminin

muscă-tăunăsubstantiv feminin

  • 1. Tăun. Sinonime
    sinonime: tăun

muscă-vânătăsubstantiv feminin

muscă-veninoasăsubstantiv feminin

muscă-verde, muște-verzisubstantiv feminin

  • 1. Insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar). DEX '09
    sinonime: viermănar

pasărea-muscă, păsări-muscăsubstantiv feminin

  • 1. Colibri. DEX '09 DLRLC
    sinonime: colibri
    • format_quote Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214. DLRLC
  • comentariu Forma de nominativ singular neaccentuat nu se folosește. dexonline

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic