3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUS, muși, s. m. Elev marinar. – Din fr. mousse.

MUS, muși, s. m. Elev marinar. – Din fr. mousse.

mus sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 146 / Pl: muși / E: fr mousse] Elev marinar.

MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl. muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse].

MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse)

MUS muși m. Elev marinar. /<fr. mousse


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUȘ, cf. etim. dată de Giuglea (DR III) < lat. musteus „mustos, proaspăt”. I. 1. Mușu b., ard., 1758 (Paș); Mușiu, ar. (Cara 34). 2. -lea: Mușlea, ard. 3. Mușică (17 B III 95). 4. Cf. „Mușul Serafim” (= „moșul”?) într-o inscripție în l. greacă din sec. al XVII-lea la biserica din s. Roata (Vlașca). 5. Almușu, Niță (Puc 114). II. Mușa, forma feminină, poate fi de altă origine, scurtare din frumușa. 1. Mușa f. (Ștef; Tec. I; Moț; Hur; Paș; P1 fila 8; P13); frecvent în reg. Ploiești; într-un pomelnic (P. Bor) este repetat de 25 de ori. 2. Mușea f., mold. (Isp I2). 3. Mușa b. (17 B. II 271); Mușe b. (17 B I 128); -a, Toader (16 A I 277) sau < moș.

Intrare: mus
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mus
  • musul
  • musu‑
plural
  • muși
  • mușii
genitiv-dativ singular
  • mus
  • musului
plural
  • muși
  • mușilor
vocativ singular
  • musule
plural
  • mușilor
Intrare: muș
muș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Muș
nume propriu (I3)
  • Muș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mus

  • 1. Elev marinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele.
    surse: MDN '00

etimologie: