MUS s. m. Elev marinar. Șese matrozi și eu împreună merserăm la biserică și lăsarăm la bord numai doi muși. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 146, cf. 148. Se îmbarcase ca mus pe o goeletă franceză care încărca grîu de la Dunăre pentru Marsilia. BART, E. 272. Ce-i acela mus? întrebă Mihu, gîfîind. – Un fel de ucenic-marinar. TUDORAN, P. 124. – Pl.: muși. – Din fr. mousse.