2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURSECÁT, -Ă, mursecați, -te, adj. (Pop.; despre ființe vii sau despre carnea lor) Rupt, sfâșiat cu dinții. – V. murseca.

MURSECÁT, -Ă, mursecați, -te, adj. (Pop.; despre ființe vii sau despre carnea lor) Rupt, sfâșiat cu dinții. – V. murseca.

mursecat1 sn [At: CUV. D. BĂTR. I, 294 / E: murseca] (Pop) 1-4 Mursecare (1-4). 5 Molfăire. 6 Învinețire. 7 Fricționare.

mursecat2, ~ă a [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: ~sic~, ~suc~ / Pl: ~ați, ~e / E: murseca] 1 (Pop; d. ființe vii sau d. carnea lor) Rupt, sfâșiat cu dinții, de fiare sălbatice sau de câini. 2 (Ban) Lovit. 3 (Ban) Strivit. 4 (Olt; d. aluat) Frământat.

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.

MURSICÁ vb. I v. murseca.

murseca [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 116/7 / V: (reg) mor~, morsica, morsoca, morțoca, ~risica, ~sica, ~suca, (cscj) morsoci / Pzi: mursec / E: ml morsicare] 1 vt (Pop) A mușca rupând, sfâșiind. 2 vt (Rar; d. oameni) A mânca lacom. 3 vt (Reg; d. câini și pisici) A apuca cu gura fără să muște. 4 vrr (Reg; d. câini și pisici) A se mușca în joacă. 5 vr (Pex; reg; d. oameni) A se lua la trântă în joacă. 6 vt (Reg; d. oamenii fără dinți) A molfăi (1). 7 vt A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe vii, prin mușcături repetate. 8 vt A învineți. 9 vt Amasa1. 10 vt A fricționa. 11 vt (D. aluat) A frământa. 12 vt (D. caș) A jintui. 13 vt (Cu subiectul „friguri”) A scutura. 14 vt (Reg) A ghionti. 15 vt (Reg) A bate. 16 vt A obosi. 17 vt A sâcâi.

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Popular) A mușca, a rupe cu dinții, a sfîșia, [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26. 2. Fig. A bate; a chelfăni. (Atestat în forma mursica) Cu baba și cu fata, de! merge să le mursici mai zdravăn; dar cu Țîca nu prea. CARAGIALE, M. 32. – Variantă: mursicá vb. I.

A MURSECÁ múrsec tranz. pop. 1) A rupe în bucăți cu dinții; a sfârteca; a sfâșia. 2) A mânca cu lăcomie, înghițind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicare

mursecà v. a mușca, vorbind de fiare sălbatice: cine e mursecat de șarpe, se păzește și de șopârlă PANN. [Lat. MORSICARE].

múrsec, a v. tr. (lat. mórsico, -áre, mușc de maĭ multe orĭ, d. mordére, morsum, a mușca; it. morsicare, morsecchiare, a mușca puțin, ușor. V. mordace, mușc). Vest. Mușc pe icĭ pe colo, vorbind de lupĭ și alte feare cînd apucă vre-o vită și o scapă. – În est mórsoc: a morsocat pămîntu în gură (Neam. Rom. 1915, 47, 3). Fig. A necăji, a tot izbi pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mursecá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 múrsecă

mursecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. mursécă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURSECÁT adj. v. sfârtecat, sfâșiat.

arată toate definițiile

Intrare: mursecat
mursecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mursecat
  • mursecatul
  • mursecatu‑
  • murseca
  • mursecata
plural
  • mursecați
  • mursecații
  • mursecate
  • mursecatele
genitiv-dativ singular
  • mursecat
  • mursecatului
  • mursecate
  • mursecatei
plural
  • mursecați
  • mursecaților
  • mursecate
  • mursecatelor
vocativ singular
plural
mursicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mursicat
  • mursicatul
  • mursicatu‑
  • mursica
  • mursicata
plural
  • mursicați
  • mursicații
  • mursicate
  • mursicatele
genitiv-dativ singular
  • mursicat
  • mursicatului
  • mursicate
  • mursicatei
plural
  • mursicați
  • mursicaților
  • mursicate
  • mursicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: murseca
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murseca
  • mursecare
  • mursecat
  • mursecatu‑
  • mursecând
  • mursecându‑
singular plural
  • mursecă
  • mursecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mursec
(să)
  • mursec
  • mursecam
  • mursecai
  • mursecasem
a II-a (tu)
  • murseci
(să)
  • murseci
  • mursecai
  • mursecași
  • mursecaseși
a III-a (el, ea)
  • mursecă
(să)
  • mursece
  • murseca
  • mursecă
  • mursecase
plural I (noi)
  • mursecăm
(să)
  • mursecăm
  • mursecam
  • mursecarăm
  • mursecaserăm
  • mursecasem
a II-a (voi)
  • mursecați
(să)
  • mursecați
  • mursecați
  • mursecarăți
  • mursecaserăți
  • mursecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mursecă
(să)
  • mursece
  • mursecau
  • murseca
  • mursecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mursica
  • mursicare
  • mursicat
  • mursicatu‑
  • mursicând
  • mursicându‑
singular plural
  • mursică
  • mursicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mursic
(să)
  • mursic
  • mursicam
  • mursicai
  • mursicasem
a II-a (tu)
  • mursici
(să)
  • mursici
  • mursicai
  • mursicași
  • mursicaseși
a III-a (el, ea)
  • mursică
(să)
  • mursice
  • mursica
  • mursică
  • mursicase
plural I (noi)
  • mursicăm
(să)
  • mursicăm
  • mursicam
  • mursicarăm
  • mursicaserăm
  • mursicasem
a II-a (voi)
  • mursicați
(să)
  • mursicați
  • mursicați
  • mursicarăți
  • mursicaserăți
  • mursicaseți
a III-a (ei, ele)
  • mursică
(să)
  • mursice
  • mursicau
  • mursica
  • mursicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mursecat mursicat

etimologie:

  • vezi murseca
    surse: DEX '98 DEX '09

murseca mursica

  • 1. popular A mușca rupând, sfâșiind.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mușca sfâșia attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26.
      surse: DLRLC
  • 2. regional A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: învineți

etimologie: