MURSECAT², -Ă adj. 1. (Popular; despre ființe vii sau despre carnea lor) Rupt, sfîșiat cu dinții (de fiare sălbatice sau de cîini). Cine va mînca carne mortăcină, sau prinsă de hiară sau mursecată, adecă mîncată de lupi (a. 1652). ap. TDRG. Prostul cățeluș atunci Mursicat, scăpînd din munci, Fuge strigînd. PANN, P. V. I, 96/4. Îl ustura pielea mușcată și mursecată, pe care se usca sîngele. STANCU, R. A. III, 132. Vacă mursecată. Com. din BRAN-ZĂRNEȘTI. 2. (Prin Ban.) Lovit, bătut, zdrobit, strivit. Cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 13. ♦ (Prin Olt.; despre aluat) Frămîntat. PLOPȘOR, V. O. 11. – Pl.: mursecați, -ie. – Și: mursicat, -ă, mursucat, -ă (CONV. LIT. LIV, 367, PLOPȘOR, V. O. adj. – V. murseca.