2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

murea sf [At: MUSCEL 54 / V: ~el sn / Pl: ~ele / E: nct] (Mun) Haină femeiască fără mâneci.

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

muri1 vi [At: PSALT. HUR. 70^r/24 / Pzi: mor / E: ml moriri] 1 A înceta din viață Si: a deceda, a răposa (arg) a mierli1. 2 (Îcn; gmț; irn) Arată posibilitatea de a trece peste o situație dificilă, neplăcută. 3 (Prin exagerare, udp „de”) Exprimă un grad maxim de intensitate. 4 (Îe) A ~ de foame A fi foarte sărac. 5 (Îe) A ~ și a învia Se spune pentru a indica intensitatea maximă a unei senzații sau a unui sentiment. 6 (Îe) A ~ să... A fi foarte dornic de a... 7 (Îe) A ~ după... A ține foarte mult la... 8 (Îe) Până mor Multă vreme. 9 (Îae) întreaga viață. 10 (Îe) Să mor! Se spune pentru a întări o afirmație. 11 (Gmț; îe) Nu i-ar ~ mulți înainte! Se spune la adresa unei persoane pe care o urăști, căreia îi dorești moartea. 12 (D. animale crescute de om pentru a-i servi ca hrană; îe) A ~ mortăciune A muri netăiat, neînjunghiat, impropriu, potrivit tradiției, pentru a fi mâncat. 13 (Îe) Nici (nu) trăiește, nici nu moare Se spune despre cei ce zac bolnavi vreme îndelungată. 14 (Reg; îe) Trăind și nemurind Dacă vom trăi. 15 (Îe) A ~ cu zile A muri înainte de vreme, în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. 16 (Îe) A ~ fără lumânare A muri pe neașteptate, fără a putea fi îndeplinită datina aprinderii unei lumânări. 17 (Fig) A înceta, total sau parțial, să mai fie văzut sau auzit Si: a dispărea, a se pierde, a se stinge. 18 (Fig) A se termina. 19 (Reg; d. stele) A cădea. 20 (Udp „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 21 (D. plante) A se usca, a se veșteji.

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. modificată

  1. În original împrejurimi în loc de împrejurări. gall

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. ◊ Fig. Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. ◊ (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. ◊ (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ Expr. A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. ◊ Tranz. (Cu complement intern) A muri moarte de erou.Fig. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. 2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). V. consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. ◊ (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. LIT. POP. I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a deceda; a răposa; a sucomba. * ~ după cineva (sau după ceva) a ține foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristețe) a fi covârșit de dor (frică, tristețe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluție lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizație, limbă care moare. /<lat. moriri

murì v. 1. a înceta din vieață: a murit; a muri de foame, a nu avea mijloace de traiu; 2. fig. a înceta de a exista: fapta bună nu moare; 3. a se stinge: ochii unchiașului clipiră ca o candelă ce moare OD.; 4. a se consuma: a muri de frică, de urît; 5. a se prăpădi de dragoste: moare după ea. [Lat. MORIRI].

1) mor, a murí v. intr. (lat. pop. *mŏrio, -íre, cl. mŏrior, mŏri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrer]. – Mor, morĭ, moare, murim, murițĭ, mor; muream; muriĭ; să mor, să moară; murind. V. mort, moarte). Îmĭ daŭ sufletu, termin vĭața, nu maĭ trăĭesc: Ștefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer mult, îs chinuit de: mor de foame, de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, îs dat uĭtăriĭ: fapta bună nu moare. Mor de rîs, mă topesc de rîs, rîd de nu maĭ pot, leșin de rîs. A muri de urît, a te plictisi grozav. A muri după cineva saŭ ceva, a te prăpădi după, a-țĭ plăcea foarte mult, a ĭubi adînc. A trage să morĭ, a fi în agonia morțiĭ. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 3 sg. moáre, imperf. 3 sg. mureá; conj. prez. 3 să moáră

murí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvârși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.

MURI vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la datorie, în luptă.)

A muri ≠ a (se) naște, a învia, a răsări, a trăi, a viețui


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

murí (-mort, murít), vb.1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mureá, muréle, s.f. (reg.) haină (femeiască) fără mâneci.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) și ceea ce-i frumos trebuie să moară – Schiller, „Nänie”. Nimic nu e nepieritor.

DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (lat.) un împărat se cuvine să moară în picioare – Maximă atribuită împăratului Vespasian. Semnifică înfruntarea demnă și stoică a destinului.

DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.

LA GARDE MEURT, MAIS NE SE REND PAS (fr.) garda moare, dar nu se predă – Cuvinte de răspuns atribuite generalului Cambronne, comandant în garda imperială, căruia, în bătălia de la Waterloo, englezii i-au cerut să se predea împreună cu cei câțiva oameni ce-i mai rămăseseră.

LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.

arată toate definițiile

Intrare: murea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murea
  • mureaua
plural
  • murele
  • murelele
genitiv-dativ singular
  • murele
  • murelei
plural
  • murele
  • murelelor
vocativ singular
plural
Intrare: muri (vb.)
verb (V304)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muri
  • murire
  • murit
  • muritu‑
  • murind
  • murindu‑
singular plural
  • mori
  • muriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mor
(să)
  • mor
  • muream
  • murii
  • murisem
a II-a (tu)
  • mori
(să)
  • mori
  • mureai
  • muriși
  • muriseși
a III-a (el, ea)
  • moare
(să)
  • moa
  • murea
  • muri
  • murise
plural I (noi)
  • murim
(să)
  • murim
  • muream
  • murirăm
  • muriserăm
  • murisem
a II-a (voi)
  • muriți
(să)
  • muriți
  • mureați
  • murirăți
  • muriserăți
  • muriseți
a III-a (ei, ele)
  • mor
(să)
  • moa
  • mureau
  • muri
  • muriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muri (vb.)

  • 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață.
    exemple
    • Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20.
      surse: DLRLC
    • De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • figurat Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114.
      surse: DLRLC
    • Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129.
      surse: DLRLC
    • Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136.
      surse: DLRLC
    • (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la Ieș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv (Cu complement intern) A muri moarte de erou.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie învechit popular A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat.
      exemple
      • După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin exagerare A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174.
        surse: DLRLC
      • Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239.
        surse: DLRLC
      • Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36.
        surse: DLRLC
      • Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Cu determinări introduse prin prepoziția „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fete mari și mititele, Moare neica după ele. ANT. LIT. POP. I 105.
        surse: DLRLC
      • Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: usca veșteji attach_file un exemplu
    exemple
    • A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stinge attach_file 3 exemple
    exemple
    • De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3.
      surse: DLRLC
    • Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.
      surse: DLRLC

etimologie: