2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

multiplica [At: GEOMETRIA A. M. 15374 / Pzi: multiplic / E: lat multiplicare] 1 vt (Mat; rar) A efectua operația de înmulțire Si: a înmulți. 2-3 vtr (A face să devină sau) a deveni mai numeros, mai intens Si: a mări, a spori, (liv) a augmenta. 4 vt (Fig; rar) A face să fie mai valoros. 5 vr (Fig) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. 6 vt A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică.

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦ Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13. 2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊ Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.

MULTIPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].

MULTIPLICÁ vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)

A MULTIPLICÁ multíplic tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

A SE MULTIPLICÁ se multíplică intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

*multíplic, a v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

multiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multíplică

multiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multíplic, 3 sg. și pl. multíplică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULTIPLICÁ vb. 1. v. înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ o cantitate.) 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)

MULTIPLICA vb. 1. (MAT.) a înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)

Intrare: multiplicat
multiplicat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • multiplicat
  • multiplicatul
  • multiplicatu‑
  • multiplica
  • multiplicata
plural
  • multiplicați
  • multiplicații
  • multiplicate
  • multiplicatele
genitiv-dativ singular
  • multiplicat
  • multiplicatului
  • multiplicate
  • multiplicatei
plural
  • multiplicați
  • multiplicaților
  • multiplicate
  • multiplicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: multiplica
  • silabație: mul-ti-pli-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • multiplica
  • multiplicare
  • multiplicat
  • multiplicatu‑
  • multiplicând
  • multiplicându‑
singular plural
  • multiplică
  • multiplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • multiplic
(să)
  • multiplic
  • multiplicam
  • multiplicai
  • multiplicasem
a II-a (tu)
  • multiplici
(să)
  • multiplici
  • multiplicai
  • multiplicași
  • multiplicaseși
a III-a (el, ea)
  • multiplică
(să)
  • multiplice
  • multiplica
  • multiplică
  • multiplicase
plural I (noi)
  • multiplicăm
(să)
  • multiplicăm
  • multiplicam
  • multiplicarăm
  • multiplicaserăm
  • multiplicasem
a II-a (voi)
  • multiplicați
(să)
  • multiplicați
  • multiplicați
  • multiplicarăți
  • multiplicaserăți
  • multiplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • multiplică
(să)
  • multiplice
  • multiplicau
  • multiplica
  • multiplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

multiplica

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să fie sau a deveni mai numeros.
    exemple
    • Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39.
      surse: DLRLC
    • Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reproduce attach_file 2 exemple
    exemple
    • figurat Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv matematică A efectua operația de înmulțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înmulți

etimologie: