2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

mulțămit, ~ă a, sf, pp vz mulțumit

mulțămít, -ă adj. Satisfăcut, care nu pretinde maĭ mult, vesel, fericit: bătrînu era mulțămit văzîndu-șĭ toțĭ fiiĭ la un loc.

MULȚĂMÍ vb. IV v. mulțumi.

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám.Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

mulțumi [At: CORESI, EV. 60 / V: (înv) mălțemi, mânțămi, (îvp) -țămi, (îrg) ~țemi (reg) munțămi / Pzi: ~mesc / E: cf ngr εἰς πολλὰ ἔτη „la mulți ani”] 1 vi (Trs; ccd; îf mulțămi) A rosti o urare către cineva. 2 vi (Trs; ccd; îf mulțămi) A închina paharul cu băutură. 3 vi (Spc) A saluta pe cineva, urându-i bună ziua. 4 vi (Însoțit de un vocativ sau ccd; la Pzi: 1, 4; folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă) A răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare. 5 vi (La Pzi: 1, 4; folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă) A exprima recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc. 6 vi (Înv; ccd) A-și exprima aprobarea pentru acțiunile cuiva Si: a admite, a aproba. 7 vt (Pgn) A satisface. 8 vt A bucura. 9 vt A da satisfacție prin activitatea, prin faptele, prin valoarea sa etc. 10 vt A face pe placul cuiva. 11 vt (C. i. o nevoie, o cerință etc.) A împlini cu prisosință. 12 vr (Udp „cu” sau, îvp , „de”, „pe” ori „în” sau de c „să”) A fi, a se considera sau a se declara satisfăcut, bucuros. 13 vr A se îndestula cu... 14 vr A nu pretinde prea mult, a se limita la... 15 vr (Îvp) A socoti că a avut destul din... 16 vr (Îvp) A renunța la... 17 vr (Îvp; udp „de”) A se sătura. 18 vt (Îvp; udp „cu”, care arată felul) A acorda o despăgubire. 19 vt (Reg) A datora recunoștință.

mulțumit, [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. și pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám.Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. (Și în forma mulțămi) 1. Intranz. (Adesea construit cu dativul; la pers. 1 ca formulă stereotipă) A exprima (cuiva) recunoștința și satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar sau un bine care i s-a făcut. Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452. De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... - îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230. Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumise. ODOBESCU, S. III 9. Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374.* (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48. Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493. ◊ (În forma regională mulțam) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296. Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342. ♦ (Adesea la pers. 1 pl., cu valoare de sg.) Exprimă răspunsul la un salut sau la o urare de bine. Bună vreme, măi băiete!Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Cale bună, mîndruliță!Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa. Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Iți dăm și- bucate. STĂNOIU, C. I. 25. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și exprimînd răsplata) Bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187. 3. Tranz. A satisface (pe cineva), a face pe placul cuiva. Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL, PETRESCU, U. N. 27. Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13. M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39. 4. Refl. A se socoti satisfăcut; a avea de ajuns; a nu pretinde mai mult. Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226. Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG. Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», rar «de») Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58. Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. ◊ (Urmat de propoziții secundare introduse prin «să») Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă, CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244. ♦ (Popular) A se lăsa de ceva, a renunța la ceva. După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12. ♦ (Rar) A se sătura (de ceva). Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208. – Prez. ind. și: pers. 1 sg. (regional) mulțam. – Variantă: (regional) mulțămí vb. IV.

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj. (Și în forma mulțămit) Satisfăcut, îndestulat; împăcat. Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. Ești mulțămită, fata mea?Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. – Variantă: (regional) mulțămít, -ă adj.

A SE MULȚUMÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi satisfăcut. ~ cu puținul pe care-l are. 2) pop. A fi plictisit sau dezgustat (de ceva); a i se face lehamite (de ceva). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”

A MULȚUMÍ ~ésc 1. intranz. A-și exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune „mulțumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept răsplată. 2) A face să simtă bucurie (ca urmare a îndeplinirii unei doleanțe, exigențe sau necesități). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”

MULȚUMÍT ~tă (~ți, ~te) Căruia nu-i lipsește nimic; care are de toate. /v. a mulțumi

arată toate definițiile

Intrare: mulțumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulțumi
  • mulțumire
  • mulțumit
  • mulțumitu‑
  • mulțumind
  • mulțumindu‑
singular plural
  • mulțumește
  • mulțumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțumesc
(să)
  • mulțumesc
  • mulțumeam
  • mulțumii
  • mulțumisem
a II-a (tu)
  • mulțumești
(să)
  • mulțumești
  • mulțumeai
  • mulțumiși
  • mulțumiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțumește
(să)
  • mulțumească
  • mulțumea
  • mulțumi
  • mulțumise
plural I (noi)
  • mulțumim
(să)
  • mulțumim
  • mulțumeam
  • mulțumirăm
  • mulțumiserăm
  • mulțumisem
a II-a (voi)
  • mulțumiți
(să)
  • mulțumiți
  • mulțumeați
  • mulțumirăți
  • mulțumiserăți
  • mulțumiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțumesc
(să)
  • mulțumească
  • mulțumeau
  • mulțumi
  • mulțumiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulțămi
  • mulțămire
  • mulțămit
  • mulțămitu‑
  • mulțămind
  • mulțămindu‑
singular plural
  • mulțămește
  • mulțămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțămesc
(să)
  • mulțămesc
  • mulțămeam
  • mulțămii
  • mulțămisem
a II-a (tu)
  • mulțămești
(să)
  • mulțămești
  • mulțămeai
  • mulțămiși
  • mulțămiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțămește
(să)
  • mulțămească
  • mulțămea
  • mulțămi
  • mulțămise
plural I (noi)
  • mulțămim
(să)
  • mulțămim
  • mulțămeam
  • mulțămirăm
  • mulțămiserăm
  • mulțămisem
a II-a (voi)
  • mulțămiți
(să)
  • mulțămiți
  • mulțămeați
  • mulțămirăți
  • mulțămiserăți
  • mulțămiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțămesc
(să)
  • mulțămească
  • mulțămeau
  • mulțămi
  • mulțămiseră
Intrare: mulțumit
mulțumit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumit
  • mulțumitul
  • mulțumitu‑
  • mulțumi
  • mulțumita
plural
  • mulțumiți
  • mulțumiții
  • mulțumite
  • mulțumitele
genitiv-dativ singular
  • mulțumit
  • mulțumitului
  • mulțumite
  • mulțumitei
plural
  • mulțumiți
  • mulțumiților
  • mulțumite
  • mulțumitelor
vocativ singular
plural
mulțămit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămit
  • mulțămitul
  • mulțămitu‑
  • mulțămi
  • mulțămita
plural
  • mulțămiți
  • mulțămiții
  • mulțămite
  • mulțămitele
genitiv-dativ singular
  • mulțămit
  • mulțămitului
  • mulțămite
  • mulțămitei
plural
  • mulțămiți
  • mulțămiților
  • mulțămite
  • mulțămitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulțumi mulțămi

  • 1. intranzitiv A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452.
      surse: DLRLC
    • De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... – Îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230.
      surse: DLRLC
    • Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumesc. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374.
      surse: DLRLC
    • popular Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC
    • popular Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493.
      surse: DLRLC
    • popular regional Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296.
      surse: DLRLC
    • regional Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A răspunde la un salut, la o urare.
      surse: DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Bună vreme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC
      • Cale bună, mîndruliță! – Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A răsplăti, a recompensa pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: recompensa răsplăti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Îți dăm și bucate. STĂNOIU, C. I. 25.
      surse: DLRLC
    • Bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32.
      surse: DLRLC
    • Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucura satisface antonime: nemulțumi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL PETRESCU, U. N. 27.
      surse: DLRLC
    • Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13.
      surse: DLRLC
    • M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226.
      surse: DLRLC
    • Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467.
      surse: DLRLC
    • Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58.
      surse: DLRLC
    • Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231.
      surse: DLRLC
    • Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă. CAMIL PETRESCU, U. N. 387.
      surse: DLRLC
    • Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244.
      surse: DLRLC
    • 4.1. popular A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: renunța sătura attach_file 2 exemple
      exemple
      • După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12.
        surse: DLRLC
      • Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: persoana 1 singular mulțam.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Din formula de urare (la) mulți ani!
    surse: DEX '09

mulțumit mulțămit

  • 1. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic.
    exemple
    • Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68.
      surse: DLRLC
    • Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73.
      surse: DLRLC
    • Ești mulțămită, fata mea? – Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mulțumi
    surse: DEX '98 DEX '09