mulțumi vb. IV. I 1 intr. (relig. creștină; despre oameni) <înv.> a blagodari. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că a scăpat cu viață din accident. 2 tr. (compl. indică oameni) a împăca, a satisface. Prin măsura luată, patronul a mulțumit pe angajații care vroiau să intre în grevă. 3 tr. (compl. indică oameni) a satisface, <pop.> a îndestula, <înv. și reg.> a destula, <reg.> a joi². Notele luate la examen l-au mulțumit. 4 refl. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) a se limita, a se mărgini, a se opri, a se reduce, a se restrânge, a se rezuma, <fig.; înv.> a țărmuri. Se mulțumește cu strictul necesar. 5 tr. (înv. și pop.; compl. indică oameni) v. Răsplăti. Recompensa. 6 tr. (jur.; înv.; compl. indică oameni) v. Compensa. Despăgubi. Indemniza. Răsplăti. 7 tr. (înv.; compl. indică acțiuni, opinii, manifestări etc. ale oamenilor) v. Accepta. Admite. Aproba. Concede. Consimți. Încuviința. Îndupleca, Îngădui. Învoi. Lăsa. Permite. Primi. Vrea. II (la imper., pers. 1 sg. mulțumesc! cu val. de interj.) mersi!, <pop. și fam.> bogdaproste !, <pop.> mulțam! Mulțumesc! Nu pot mânca nimic.