2 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚĂMÍRE s. f. v. mulțumire.

mulțămíre f. Arătarea recunoștințeĭ pin vorbe. Răsplată, recompensă. Satisfacțiune, bucurie, plăcere: soldațiĭ eraŭ plinĭ de mulțămire de ceĭa ce le spusese generalu.

MULȚĂMÍ vb. IV v. mulțumi.

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám.Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!

MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulțămíre s. f.] – V. mulțumi.

MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulțămíre s. f.] – V. mulțumi.

mulțumi [At: CORESI, EV. 60 / V: (înv) mălțemi, mânțămi, (îvp) -țămi, (îrg) ~țemi (reg) munțămi / Pzi: ~mesc / E: cf ngr εἰς πολλὰ ἔτη „la mulți ani”] 1 vi (Trs; ccd; îf mulțămi) A rosti o urare către cineva. 2 vi (Trs; ccd; îf mulțămi) A închina paharul cu băutură. 3 vi (Spc) A saluta pe cineva, urându-i bună ziua. 4 vi (Însoțit de un vocativ sau ccd; la Pzi: 1, 4; folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă) A răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare. 5 vi (La Pzi: 1, 4; folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă) A exprima recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc. 6 vi (Înv; ccd) A-și exprima aprobarea pentru acțiunile cuiva Si: a admite, a aproba. 7 vt (Pgn) A satisface. 8 vt A bucura. 9 vt A da satisfacție prin activitatea, prin faptele, prin valoarea sa etc. 10 vt A face pe placul cuiva. 11 vt (C. i. o nevoie, o cerință etc.) A împlini cu prisosință. 12 vr (Udp „cu” sau, îvp , „de”, „pe” ori „în” sau de c „să”) A fi, a se considera sau a se declara satisfăcut, bucuros. 13 vr A se îndestula cu... 14 vr A nu pretinde prea mult, a se limita la... 15 vr (Îvp) A socoti că a avut destul din... 16 vr (Îvp) A renunța la... 17 vr (Îvp; udp „de”) A se sătura. 18 vt (Îvp; udp „cu”, care arată felul) A acorda o despăgubire. 19 vt (Reg) A datora recunoștință.

mulțumire sf [At: N. TEST. (1648), 197v/31 / V: (îvp) ~țăm~, ~țem~, ~țim~ / Pl: ~ri / E: mulțumi] 1 Exprimare a recunoștinței, a satisfacției Si: (îvr) mulțumeală. 2 (Înv) Aprobare a acțiunilor cuiva. 3-4 (Stare de) satisfacție, (de) bucurie. 5 Ceea ce produce satisfacție, bucurie Si: (îvp) mulțumită. 6-7 (Înv, îljv) De ~țăm~ (Într-un mod) satisfăcător. 8 (Înv; îe) A avea de ~ A fi mulțumit să... 9 (Îae) A considera ca bucurie să... 10 (Rar) Capriciu. 11 (Îvp) Răsplătire. 12 (Îvp) Recompensă materială.

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. și pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám.Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. (Și în forma mulțămi) 1. Intranz. (Adesea construit cu dativul; la pers. 1 ca formulă stereotipă) A exprima (cuiva) recunoștința și satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar sau un bine care i s-a făcut. Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452. De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... - îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230. Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumise. ODOBESCU, S. III 9. Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374.* (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48. Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493. ◊ (În forma regională mulțam) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296. Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342. ♦ (Adesea la pers. 1 pl., cu valoare de sg.) Exprimă răspunsul la un salut sau la o urare de bine. Bună vreme, măi băiete!Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Cale bună, mîndruliță!Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa. Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Iți dăm și- bucate. STĂNOIU, C. I. 25. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și exprimînd răsplata) Bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187. 3. Tranz. A satisface (pe cineva), a face pe placul cuiva. Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL, PETRESCU, U. N. 27. Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13. M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39. 4. Refl. A se socoti satisfăcut; a avea de ajuns; a nu pretinde mai mult. Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226. Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG. Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», rar «de») Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58. Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. ◊ (Urmat de propoziții secundare introduse prin «să») Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă, CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244. ♦ (Popular) A se lăsa de ceva, a renunța la ceva. După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12. ♦ (Rar) A se sătura (de ceva). Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208. – Prez. ind. și: pers. 1 sg. (regional) mulțam. – Variantă: (regional) mulțămí vb. IV.

MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. (Și în forma mulțămire) 1. Acțiunea de a mulțumi, exprimare a recunoștinței; răsplătire, recompensă. Ca dar de mulțămire pentru mire ele primesc de la mireasă... mere și altele. ȘEZ. XII 16. 2. Satisfacție, plăcere, bucurie. Peste un an de la plecare, întorcîndu-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vîrstă. CARAGIALE, P. 105. C-o mulțumire adîncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. EMINESCU, O. I 53. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! ALEXANDRESCU, M. 4. – Variantă: (regional) mulțămíre s. f.

A MULȚUMÍ ~ésc 1. intranz. A-și exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune „mulțumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept răsplată. 2) A face să simtă bucurie (ca urmare a îndeplinirii unei doleanțe, exigențe sau necesități). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”

A SE MULȚUMÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi satisfăcut. ~ cu puținul pe care-l are. 2) pop. A fi plictisit sau dezgustat (de ceva); a i se face lehamite (de ceva). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”

arată toate definițiile

Intrare: mulțumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulțumi
  • mulțumire
  • mulțumit
  • mulțumitu‑
  • mulțumind
  • mulțumindu‑
singular plural
  • mulțumește
  • mulțumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțumesc
(să)
  • mulțumesc
  • mulțumeam
  • mulțumii
  • mulțumisem
a II-a (tu)
  • mulțumești
(să)
  • mulțumești
  • mulțumeai
  • mulțumiși
  • mulțumiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțumește
(să)
  • mulțumească
  • mulțumea
  • mulțumi
  • mulțumise
plural I (noi)
  • mulțumim
(să)
  • mulțumim
  • mulțumeam
  • mulțumirăm
  • mulțumiserăm
  • mulțumisem
a II-a (voi)
  • mulțumiți
(să)
  • mulțumiți
  • mulțumeați
  • mulțumirăți
  • mulțumiserăți
  • mulțumiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțumesc
(să)
  • mulțumească
  • mulțumeau
  • mulțumi
  • mulțumiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulțămi
  • mulțămire
  • mulțămit
  • mulțămitu‑
  • mulțămind
  • mulțămindu‑
singular plural
  • mulțămește
  • mulțămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțămesc
(să)
  • mulțămesc
  • mulțămeam
  • mulțămii
  • mulțămisem
a II-a (tu)
  • mulțămești
(să)
  • mulțămești
  • mulțămeai
  • mulțămiși
  • mulțămiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțămește
(să)
  • mulțămească
  • mulțămea
  • mulțămi
  • mulțămise
plural I (noi)
  • mulțămim
(să)
  • mulțămim
  • mulțămeam
  • mulțămirăm
  • mulțămiserăm
  • mulțămisem
a II-a (voi)
  • mulțămiți
(să)
  • mulțămiți
  • mulțămeați
  • mulțămirăți
  • mulțămiserăți
  • mulțămiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțămesc
(să)
  • mulțămească
  • mulțămeau
  • mulțămi
  • mulțămiseră
Intrare: mulțumire
mulțumire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumire
  • mulțumirea
plural
  • mulțumiri
  • mulțumirile
genitiv-dativ singular
  • mulțumiri
  • mulțumirii
plural
  • mulțumiri
  • mulțumirilor
vocativ singular
plural
mulțămire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămire
  • mulțămirea
plural
  • mulțămiri
  • mulțămirile
genitiv-dativ singular
  • mulțămiri
  • mulțămirii
plural
  • mulțămiri
  • mulțămirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulțumi mulțămi

  • 1. intranzitiv A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452.
      surse: DLRLC
    • De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... – Îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230.
      surse: DLRLC
    • Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumesc. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374.
      surse: DLRLC
    • popular Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC
    • popular Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493.
      surse: DLRLC
    • popular regional Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296.
      surse: DLRLC
    • regional Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A răspunde la un salut, la o urare.
      surse: DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Bună vreme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC
      • Cale bună, mîndruliță! – Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A răsplăti, a recompensa pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: recompensa răsplăti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Îți dăm și bucate. STĂNOIU, C. I. 25.
      surse: DLRLC
    • Bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32.
      surse: DLRLC
    • Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucura satisface antonime: nemulțumi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL PETRESCU, U. N. 27.
      surse: DLRLC
    • Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13.
      surse: DLRLC
    • M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226.
      surse: DLRLC
    • Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467.
      surse: DLRLC
    • Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58.
      surse: DLRLC
    • Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231.
      surse: DLRLC
    • Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă. CAMIL PETRESCU, U. N. 387.
      surse: DLRLC
    • Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244.
      surse: DLRLC
    • 4.1. popular A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: renunța sătura attach_file 2 exemple
      exemple
      • După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12.
        surse: DLRLC
      • Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: persoana 1 singular mulțam.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Din formula de urare (la) mulți ani!
    surse: DEX '09

mulțumire mulțămire

  • 1. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: recompensă răsplătire antonime: nemulțumire attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca dar de mulțămire pentru mire ele primesc de la mireasă... mere și altele. ȘEZ. XII 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cuvânt, gest prin care se mulțumește cuiva pentru ceva.
      exemple
      • Peste un an de la plecare, întorcîndu-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vîrstă. CARAGIALE, P. 105.
        surse: DLRLC
      • C-o mulțumire adîncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. EMINESCU, O. I 53.
        surse: DLRLC
      • Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! ALEXANDRESCU, M. 4.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mulțumi
    surse: DEX '98 DEX '09