14 definiții pentru mulțumită (s.f.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚUMITĂ, (rar) mulțumite, s. f. (Și în forma regională mulțămită) 1. Recunoștință; recompensă, răsplată; cuvinte prin care se exprimă recunoștința. Abia își isprăvise mulțumită, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. ♦ (Cu valoare de prepoziție, urmat de un dativ) Datorită (unei persoane sau unui lucru). Mulțumită domnului, părinții noștri aveau de unde; căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor. CREANGĂ, A. 103. 2. Mulțumire (2). Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. – Variantă: (regional) mulțămi s. f.

MULȚUMI1 ~e f. v. A MULȚUMI. ◊ Mulțumita seacă nimănui nu-i dragă se spune, în glumă, când cineva se aștepta la o recompensă materială și nu la una spirituală. /v. a mulțumi

MULȚUMIT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămit, -ă adj.] – V. mulțumi.

MULȚUMIT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămit, -ă adj.] – V. mulțumi.

mulțumit, [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)

MULȚĂMI s. f. v. mulțumită.

mulțămítă f., pl. e. Mulțămire, răsplată. Grație: mulțămită ție, am scăpat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mulțumi1 (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulțumitei; pl. mulțumite

mulțumi2 (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulțumitei; pl. mulțumite

mulțumi s. f., pl. mulțumite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULȚUMI s. v. bucurie, desfătare, mângîiere, mulțumire, plăcere, răsplată, recompensă, recunoștință, satisfacție.

MULȚUMI s., prep. 1. s. (BIS.) v. slavă. 2. prep. datorită.

mulțumi s. v. BUCURIE. DESFĂTARE. MÎNGÎIERE. MULȚUMIRE. PLĂCERE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. RECUNOȘTINȚĂ. SATISFACȚIE.

MULȚUMI s., prep. 1. s. (BIS.) har, mulțumire, slavă. (Aduce ~ divinității.) 2. prep. datorită, grație, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.)

Intrare: mulțumită (s.f.)
mulțumită1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumi
  • mulțumita
plural
  • mulțumite
  • mulțumitele
genitiv-dativ singular
  • mulțumite
  • mulțumitei
plural
  • mulțumite
  • mulțumitelor
vocativ singular
plural
mulțămită1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămi
  • mulțămita
plural
  • mulțămite
  • mulțămitele
genitiv-dativ singular
  • mulțămite
  • mulțămitei
plural
  • mulțămite
  • mulțămitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulțumi, mulțumitesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Recompensă, recunoștință, răsplată, slavă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Abia își isprăvise mulțumita, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. DLRLC
    • format_quote La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
    • format_quote Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. DLRLC
    • 1.1. concretizat Ceea ce se oferă drept răsplată. DEX '09
  • 2. învechit popular Bucurie, mulțumire, satisfacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. DLRLC
etimologie:
  • vezi mulțumi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.