2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCEGAI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigai s. n.] – Din muced.

MUCEGAI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigai s. n.] – Din muced.

mucegai sn [At: FILIMON, O. I, 94 / V: (reg) ~cig~, muște~ / Pl: ~uri și (rar) ~găi / E: cf muced] 1 Ciuperci saprofite sau parazite ale căror micelii și fructificații formează o masă pâsloasă, filamentoasă, de culoare albă, cenușie sau verzuie și care determină degradarea mediului pe care se dezvoltă Vz mucezeală (1), mușiță, (reg) mucoare (1), mucureală, (rar) mucezitură. 2 (Pex) Igrasie. 3 (D. oameni; rar; îlv) A prinde (~ sau a~i prinde inima ~) A se ramoli. 4 (Fig) Ceea ce este urât, dezgustător. 5 (Reg) Rugină a cerealelor.

MUCEGAI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pîslos, cenușiu spre verzui. Miroase a mucegai, a umezeală. BOGZA, A. Î. 169. Plăvița multă vreme contenită între zăgazuri se repede între jgheaburile verzi de mucegai. MACEDONSKI, O. III 3. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var. EMINESCU, N. 38. – Variantă: mucigai s. n.

MUCEGAI ~uri n. Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucezeală. * A prinde ~ a) a se acoperi cu mucegai; b) a-și pierde vigoarea; a se ramoli. /Din muced

mucegáĭ n., pl. urĭ (d. muced [ca putregaĭ d. putred și ucig d. ucíd] saŭ lat. *mucĭcália [d. *múcicus îld. múcidus], de unde it. moccicáglia). Substanța muciloginoasă albă, cenușie saŭ verzie care se formează la umezeală pe corpurile organice (brînză, pele, lămîĭ, vin ș. a.) și care se compune din diverse speciĭ de cĭupercĭ microscopice care vegetează pe aceste corpurĭ ca să profite saŭ parazite producînd în acelașĭ timp putrezirea lor. Ast-fel de cĭupercĭ sînt: mucor mucedo, mucor racemósus, aspergillus glaucus, penicillum cábdidum și penicillum glaucum.

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăi vb. IV] – Din mucegai.

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăi vb. IV] – Din mucegai.

MUCIGAI s. n. v. mucegai.

MUCIGAI s. n. v. mucegai.

MUCIGAI s. n. v. mucegai.

MUCIGĂI vb. IV v. mucegăi.

MUCIGĂI vb. IV v. mucegăi.

mucegăi vir [At: I. IONESCU, C. 137/1 / V: (reg) ~cig~, (cscj) ~ia, ~cigăia / Pzi: 3 ~ește / E: mucegai] 1-2 A se acoperi de mucegai (1) (degradându-se, stricându- se) Si: a (se) mucezi, (reg) a (se) mucuri1.

mucegăia v vz mucegăi

mucigai sn vz mucegai

mucigai v vz mucegai

mucigăia v vz mucegăi

muștegai sn vz mucegai

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. lntranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.

A MUCEGĂI ~iesc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai

mucegaiu n. 1. un fel de vegetațiune ce răsare pe substanțele animale sau vegetale sub influența căldurei și a umidității; 2. fig. putregiune, căzătură: mucegaiul de babă CR. [Formațiune românească din muced (cf. putregaiu)].

mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mucegai s. n., pl. mucegaiuri

mucegai s. n., pl. mucegaiuri

mucegai s. n., pl. mucegaiuri

mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, 3 pl. mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască

mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască

mucegăi vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, 3 pl. mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiască

mucegăi (ind. prez. 3 sg. mucegăiește, conj. mucegăiască)

mucegaiu, -gaiuri.

mucegăesc, -găiască 3 conj., -găiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUCEGAI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

MUCEGAI s. v. rugină.

mucegai s. v. RUGINĂ.

MUCEGAI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MUCEGAI s. n. 1. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite ale căror micelii și fructificații formează o masă pîsloasă, filamentoasă, de culoare albă, cenușie sau verzuie și care determină degradarea mediului pe care se dezvoltă, m u c e z e a l ă (1), m u ș i ț ă (5), (regional) m u c o a r e (1), m u c u r e a l ă, (rar) m u c e z i t u r ă; p. e x t. igrasie. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var. EMINESCU, N. 38. Plăvița. . . se repede între jgheaburile verzi de mucegai. MACEDONSKI, O. III, 3. M-am așezat pe-o cioată, în mireasmă de mucegai și izmă. SADOVEANU, A. I. 148. Pe unde-i fi acum de nu te-areți ? Crescut-au mucegaiuri pe pereți. TULBURE, V. R. 16. Locuia . . . îhtr-o casă veche, cu miros de mucegai și igrasie. V. ROM. octombrie 1954, 85. Miroase a mucegai, a umezeală. BOGZA, A. Î. 169. Zidurile verzi de mucegai. STANCU, R. A. II, 404. Și te du-n codri pustii unde paseri nu zboară, să rămîi acolo, în muștegai Și-n putregai. MARIAN, V. 204. Mucegaie, aprinde-te, Neică, dezmînie-te. ȘEZ. IV, 139. [Vinul] are gust a mucigai. ALR SN I h 239/414. [Vinul] a prins mucigai. ib. h 244/228. ◊ E x p r. (Rar) A prinde mucegai sau a-i prinde inima mucegai = (despre oameni) a îmbătrîni, a se ramoli. Cf. ZANNE, P. II, 206. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) M-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122. ◊ F i g. Sînteți putrăjunea și mucegaiul ce sapă din temelii și răstoarnă împărățiile și domniile. FILIMON, O. I, 94. Celelalte figuri de trudnici zileri rămîn șterse, întunecate și împîslite de mucegaiul uitării. CIAUȘANU, R. SCUT. 16. Și zările, mâncate de mucegaiuri, put. ARGHEZI, V. 118. ♦ Fi g. Ceea ce este urît, scîrbos, dezgustător. Cînd a aflat însă cuconu Costache că persoane cu mustăți și cu barbă se îndeletnicesc cu așa vorbe rușinoase și cu mucegaiuri lepădate de limbă, și-a făcut cruce. SADOVEANU, O. IX, 425. Din mucegaiuri, bube și noroi, Iscat-am frumuseți și prețuri noi. ARGHEZI, V. 10. 2. (Regional) Rugină (a cerealelor) (Vulcan). Cf. A III 19. – Pl.: mucegaiuri și (rar, din necesități de rimă) mucegăi (CONTEMP. 1949, nr. 161, 5/2). – Și: (regional) mucigái, muștegái s. n. – De la muced.

MUCEGĂI vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. A se acoperi de mucegai (1), a prinde mucegai (degradîndu-se, stricîndu-se); a (se) mucezi, (regional) a (se) mucuri1. Toată pîne să aprinde și mucegăiazâ. I. IONESCU, C. 137/1. Trebuie să cosesc și să adun finul. . . Dacă nu sînt acolo, se mucegăiește. CAMIL PETRESCU, O. III, 22. [Pîinea] o mucigăit. ALR II/I MN 7, 6 847/386. ♦ T r a n z. f a c t. A face să mucegăiască. [Un porumb] stricat va mucigăia pe mulți din cei buni. DRĂGHICI, ap. TRDG. Cea mai mică neîngrijere și perdere de vreme lasă holdele. . . în voia ploilor. . . le încolțăște și le mucegăiazâ. I. IONESCU, C. 124/3, cf. 163/15. ◊ F i g. Venind se vede ploaia cu lacrimi pe obraz, Să ne mucigăiască privirea și cuvintele. LESNEA, A. 119. – Prez. ind. pers. 3: mucegăiește. - Și: (regional) mucegăiá vb. I, mucigăi vb. IV, mucigăiá vb. I. – V. mucegai.

Intrare: mucegai
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucegai
  • mucegaiul
  • mucegaiu‑
plural
  • mucegaiuri
  • mucegaiurile
genitiv-dativ singular
  • mucegai
  • mucegaiului
plural
  • mucegaiuri
  • mucegaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucigai
  • mucigaiul
  • mucigaiu‑
plural
  • mucigaiuri
  • mucigaiurile
genitiv-dativ singular
  • mucigai
  • mucigaiului
plural
  • mucigaiuri
  • mucigaiurilor
vocativ singular
plural
muștegai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mucegăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucegăi
  • mucegăire
  • mucegăit
  • mucegăitu‑
  • mucegăind
  • mucegăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucegăiește
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăia
  • mucegăi
  • mucegăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucegăiesc
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăiau
  • mucegăi
  • mucegăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucigăi
  • mucigăire
  • mucigăit
  • mucigăitu‑
  • mucigăind
  • mucigăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucigăiește
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăia
  • mucigăi
  • mucigăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucigăiesc
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăiau
  • mucigăi
  • mucigăiseră
mucigăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mucegăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucegai, mucegaiurisubstantiv neutru

  • 1. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Miroase a mucegai, a umezeală. BOGZA, A. Î. 169. DLRLC
    • format_quote Plăvița multă vreme contenită între zăgazuri se repede între jgheaburile verzi de mucegai. MACEDONSKI, O. III 3. DLRLC
    • format_quote Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var. EMINESCU, N. 38. DLRLC
    • chat_bubble A prinde mucegai = a se acoperi cu mucegai. NODEX
    • chat_bubble A prinde mucegai = a-și pierde vigoarea; a se ramoli. NODEX
      sinonime: ramoli
etimologie:
  • muced DEX '98 DEX '09

mucegăiverb

etimologie:
  • mucegai DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.