7 definiții pentru mucuri
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mucuri1 vir [At: REV CRIT. III, 161 / V: ~cări, ~cori / Pzi: 3 ~rește / E: mucoare] 1-2 (Ban; Olt) A (se) mucegăi.
mucări2 v vz mucuri1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucori v vz mucuri1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUCURI vb. v. mucegăi, mucezi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mucuri vb. v. MUCEGĂI. MUCEZI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MUCURÍ1 vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. (Prin Ban. și Olt.) A (se) mucegăi. Pîinea s-a mucurit. REV. CRIT. III, 161, cf. CHEST. II 386/10. [Vinul] s-a mucurit. ALR SN I h 244. – Prez. ind. pers. 3: mucurește. – Și: mucări (ALR II/I MN 7, 6 847/836, LEXIC REG. 46), mucori (N. REV. R. VIII, nr. 6, 87) vb. IV. – V. mucoare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCURI2 vb. IV v. mucări1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||