16 definiții pentru mucegai mucigai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mucegai sn [At: FILIMON, O. I, 94 / V: (reg) ~cig~, muște~ / Pl: ~uri și (rar) ~găi / E: cf muced] 1 Ciuperci saprofite sau parazite ale căror micelii și fructificații formează o masă pâsloasă, filamentoasă, de culoare albă, cenușie sau verzuie și care determină degradarea mediului pe care se dezvoltă Vz mucezeală (1), mușiță, (reg) mucoare (1), mucureală, (rar) mucezitură. 2 (Pex) Igrasie. 3 (D. oameni; rar; îlv) A prinde (~ sau a~i prinde inima ~) A se ramoli. 4 (Fig) Ceea ce este urât, dezgustător. 5 (Reg) Rugină a cerealelor.

MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigái s. n.] – Din muced.

MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigái s. n.] – Din muced.

MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pîslos, cenușiu spre verzui. Miroase a mucegai, a umezeală. BOGZA, A. Î. 169. Plăvița multă vreme contenită între zăgazuri se repede între jgheaburile verzi de mucegai. MACEDONSKI, O. III 3. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var. EMINESCU, N. 38. – Variantă: mucigái s. n.

MUCEGÁI ~uri n. Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucezeală. * A prinde ~ a) a se acoperi cu mucegai; b) a-și pierde vigoarea; a se ramoli. /Din muced

mucegáĭ n., pl. urĭ (d. muced [ca putregaĭ d. putred și ucig d. ucíd] saŭ lat. *mucĭcália [d. *múcicus îld. múcidus], de unde it. moccicáglia). Substanța muciloginoasă albă, cenușie saŭ verzie care se formează la umezeală pe corpurile organice (brînză, pele, lămîĭ, vin ș. a.) și care se compune din diverse speciĭ de cĭupercĭ microscopice care vegetează pe aceste corpurĭ ca să profite saŭ parazite producînd în acelașĭ timp putrezirea lor. Ast-fel de cĭupercĭ sînt: mucor mucedo, mucor racemósus, aspergillus glaucus, penicillum cábdidum și penicillum glaucum.

MUCIGÁI s. n. v. mucegai.

mucegaiu n. 1. un fel de vegetațiune ce răsare pe substanțele animale sau vegetale sub influența căldurei și a umidității; 2. fig. putregiune, căzătură: mucegaiul de babă CR. [Formațiune românească din muced (cf. putregaiu)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucegái s. n., pl. mucegáiuri

mucegái s. n., pl. mucegáiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCEGÁI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

MUCEGAI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

Intrare: mucegai
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucegai
  • mucegaiul
  • mucegaiu‑
plural
  • mucegaiuri
  • mucegaiurile
genitiv-dativ singular
  • mucegai
  • mucegaiului
plural
  • mucegaiuri
  • mucegaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucigai
  • mucigaiul
  • mucigaiu‑
plural
  • mucigaiuri
  • mucigaiurile
genitiv-dativ singular
  • mucigai
  • mucigaiului
plural
  • mucigaiuri
  • mucigaiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)