igrasie sf [At: DRĂGUȘANU, C. 229 / V: eg~ / Pl: ~ii / E: ngr ὑγρασία] 1 Umiditate în zidurile unei clădiri Si: (înv) igrasală. 2 (Îe) A trage ~ A deveni umed. 3-4 (Fig; îe) A avea ~ la cap A fi prost sau nebun.

IGRASIE s. f. Umezeală care se formează în pereții unei clădiri datorită apei din pămînt care pătrunde prin zid. Încăperea încredințată lui era fără igrasie. PAS, Z. IV 111. Te oprea, în prag, un miros înecăcios de petrol ars și de pivniță. Zidul din fund își ascunsese igrasia după un covor. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18.

IGRASIE f. Umezeală persistentă a pereților unei clădiri, datorată reținerii apei în porii materialelor din care sunt construiți. [G.-D. igrasiei; Sil. i-gra-] /<ngr. igrasía

igrasie f. umezeala pereților casei. [Gr. mod.].

igrasíe f. (ngr. și vgr. ῾ygrasía, umezeală, d. ῾ygrós, umed). Umezeală (în zidurĭ). – Și egr-.

egrasie sf vz igrasie

EGRASIE = IGRASIE.

egrasie f. V. igrasie.

egrasíe, V. igrasie.

igrasie (desp. i-gra-) s. f., art. igrasia, g.-d. igrasii, art. igrasiei

igrasie (i-gra-) s. f., art. igrasia, g.-d. igrasii, art. igrasiei

igrasie s. f. (sil. -gra-), art. igrasia, g.-d. igrasii, art. igrasiei

igrasie

igrasie, -siei gen. a.

igrasie (-ii), s. f. – Umezeală a pereților. – Mr. igrasie. Ngr. ὐγρασία (DAR; Gáldi 199). – Der. igrasios, adj. (umed).

IGRASIE s. umezeală, (reg.) mucegăială, reveneală. (~ a pereților.)

IGRASIE s. umezeală, (reg.) mucegăială, reveneala. (~ a pereților.)