MUȘTAR (1) s. m., (2, 3) s. n., (4) muștaruri, s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. Sămânța muștarului (1), folosită la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. 4. S. n. (La pl.) Diferite sorturi de muștar (3). – Din magh. mustár.

muștar [At: CORESI, TETR. 29 / V: must~, ~șdari, (reg) ~șitar, (înv) ~i, ~iu, ~teri / Pl: (rar) ~uri, ~e / E: mg mustár] 1 sn (Șîc ~-alb, ~-bun) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina înaltă de 30-60 cm, cu fructul galben acoperit cu peri albi și cu semințe de culoare albă-gălbuie până la galbenă închis Si: (reg) rapiță-albă, rapiță-de-muștar (Brassica alba). 2 sn (Șîc ~-negru, ~-de-câmp) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor cu tulpina înaltă de 100-150 cm și cu semințe de culoare brună-roșiatică sau aproape neagră Si: (reg) rapiță-de-muștar (Brassica nigra). 3 sn (Șîc ~-sălbatic, ~-de-câmp) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu florile galbene, cu fructele silicve Si: (reg) hrenoasă, rapiță-de-câmp, rapiță-sălbatică (Brassica sinapis). 4 sn (Șîc ~-alb-sălbatic) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu frunzele verzi-albăstrui pe partea inferioară, cu flori galbene dispuse în racem (Brassica elongata). 5-8 sn Sămânță a muștarului (1-4), cu gust și miros înțepător, utilizată, sub formă de făină, la prepararea unui condiment picant sau la cataplasme contra durerilor nevralgice. 9 sn Condiment sub formă de pastă moale, de obicei de culoare galbenă-verzuie, preparat din semințe de muștar (1-4) cu diferite ingrediente. 10 sn (Fam; îe) A(-i) veni cuiva ~ul Ia nas sau a-i ieși ~ul pe nas, a-i sări ~ul A se supăra, a se înfuria foarte tare. 11 sn (Fam; arg; îae) A-i curge sânge din nas. 12 sn (Fam; arg) Sânge. 13 sn (Bot; reg; îc) ~ul-stâncilor Mirodea (Hesperis alpina). 14 sn (Bot; reg; îc) ~-de-baltă Rapiță-sălbatică (Sissimbrium palustre). 15 sn (Reg) Mâncare gătită din usturoi pisat amestecat cu apă, oțet și sare. 16-17 sn, ain (Culoare) galben-verzui.

MUȘTAR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Sămânța muștarului (1), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár.

MUȘTAR s. n. 1. Nume dat mai multor plante din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și semințe mici, rotunde, de culoare galbenă sau castanie (Sinapia; Brassica). Rădăcina de muștar, fiartă în vin, se bea dimineața și sara. ȘEZ. XV 89. 2. Sămînța uneia dintre speciile plantei descrise mai sus (Sinapis alba), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau, în medicină, ca vezicant; condiment, sub formă de pastă moale de culoare galben-verzuie, preparat din această sămînță. Deși se crede iute ca muștarul, bine l-o poreclit cine i-o zis Nalbă. ALECSANDRI, T. I 338. ◊ Expr. (Familiar) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra, a se aprinde.

MUȘTAR n. 1) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina ramificată, cu flori galbene și semințe mici, rotunde, roșiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semințele acestei plante, folosite în alimentație și în medicină. 3) Pastă de culoare galbenă-verzuie preparată din aceste semințe și folosită în alimentație în calitate de condiment. * A-i sări cuiva ~ul a fi cuprins de mânie; a se enerva. /<ung. muștár

muștar n. 1. plantă din ale cării semințe se fac sinapisme (Brassica alba): cu făină de muștar se fac băi de picioare; 2. condiment de un gust foarte tare, preparat din semințe de muștar cu must sau oțet. [Derivat din must, printr’un intermediar unguresc].

muștár m. (ung. mustár, sîrb. muštarda, d. it. pv. cat. pg. mostarda, sp. mostaza, d. mosto, must; fr. moûtarde, germ. mostrich, pol. musztarda, ngr. mustárda). O plantă erbacee cruciferă (sinápis [orĭ brássica] alba) care produce păstărĭ și dintr’ale căreĭ semințe se prepară condimentu numit tot „muștar”. S. n., pl. urĭ. Un condiment cam ardeĭat de aspectu uneĭ paste galbene făcut din semințe de muștar alb saŭ și de hardal. (De la condiment numele a trecut asupra planteĭ). Din semințele de muștar negru se fac sinapizme foarte usturătoare. V. gorciță.

mustar² sn vz muștar

mușdari sn vz muștar

mușitar sn vz muștar

muștari sn vz muștar

muștariu sn vz muștar

mușteri sn vz muștar

muștar¹ (condiment; culoare) s. n., (sorturi) pl. muștaruri

muștar² (plantă) s. m.

muștar¹ (plantă) s. m.

muștar² (condiment) s. n., (sorturi) pl. muștaruri

muștar (plantă) s. m.

muștar (condiment) s. n., (sorturi) pl. muștaruri

muștar s. m. – 1. Plantă (Sinapis alba, Sinapis nigra). – 2. Condiment și semințe de muștar. Mag. mustár (Tiktin; Gáldi, Dict., 94). Der. din rus. muštarda (Sanzewitsch 205) nu este probabilă. – Der. muștarniță, s. f. (recipient pentru muștar).

muștar subst. Semn vocalic de modulație în muzica bisericească psaltică (ftora cromatică), care se scrie pe nota „di” și face pe „ga” și „pa” diez, celelalte trepte rămânând diatonice. – Din gr. moustarda.

a-i sări (cuiva) muștarul / țandăra expr. a se enerva.

MUȘTAR s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoasă, rapiță de câmp, rapiță sălbatică. 2. (Sinapis sau Brassica alba) (reg.) rapiță albă. 3. (Sinapis sau Brassica nigra) (reg.) rapiță de muștar. 4. muștar de câmp (Sinapis arvensis) = ridichioară.

MUȘTAR s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoasă, rapiță de cîmp, rapiță sălbatică. 2. (Sinapis sau Brassica alba) (reg.) rapiță albă. 3. (Sinapis sau Brassica nigra) (reg.) rapiță de muștar. 4. muștar de cîmp (Sinapis arvensis) = ridichioară.^[1]

RAPIȚĂ DE MUȘTAR s. v. muștar.

rapiță de muștar s. v. MUȘTAR.

MUȘTAR s. n. (ȚR, Trans. SV) Nume dat mai multor plante erbacee; sămînța acestei plante; condimentul preparat din această plantă. B: Gorušnica. Muștariul. LEX. 1683, 14^v. Gorušno. De muștariu. LEX. 1683, 14^v. Și-i turnară muștariu pe nări. MINEIUL 1698; cf. CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 28^v, 69^r; ANON. CANTAC. C: Ca grăunțul de muștariu carele cîndu-l samănă în pămînt mai mic iaste de toate semințele care-s în pămînt. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. muștár. Cf. h o r c i ț ă.