muștar s.m., adj., invar., s.n. I s.m. (bot.) 1 (și muștar-de-câmp, muștar-sălbatic) Brassica sinapis; <reg.> hrenoasă, rapiță-de-câmp, rapiță-de-muștar, rapiță-sălbatică, <înv.> horciță. 2 (și muștar-alb, muștar-bun) Brassica alba; <reg.> rapiță-albă, rapiță-de-muștar. 3 (și muștar-de-câmp, muștar-negru) Brassica nigra; <reg.> rapiță-de-muștar. 4 muștar-de-câmp = Sinapis arvensis; ridiche-sălbatică, ridichioară, <reg.> hardal, rapiță-sălbatică, siripă; (reg.) muștar-debaltă v. Brâncuță. Rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre); (art.) muștarul-stâncilor v. Mirodea (Hesperis alpina). II 1 adj. invar. (despre culori, obiecte, materiale etc.) galben-verzui, oliv. Și-a luat un pantalon muștar pentru a se asorta cu bluza verde. 2 s.n. (biol.; arg.) v. Sânge. 3 s.n. (anat.; la oameni; arg.) v. Cavitate bucală. Cavitate orală. Gură.