2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘAMALIZÁRE, mușamalizări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a mușamaliza și rezultatul ei. – V. mușamaliza.

MUȘAMALIZÁRE, mușamalizări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a mușamaliza și rezultatul ei. – V. mușamaliza.

mușamalizare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 8/1 / Pl: ~zări / E: mușamaliza] (Fam) Ascundere a unei greșeli, a unei fapte incorecte, urâte, reprobabile etc.

MUȘAMALIZÁRE s. f. Acțiunea de a mușamaliza; cocoloșire.

MUȘAMALIZÁ, mușamalizez, vb. I. Tranz. (Fam.) A ascunde, a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă; a cocoloși. – Mușama + suf. -iza.

MUȘAMALIZÁ, mușamalizez, vb. I. Tranz. (Fam.) A ascunde, a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă; a cocoloși. – Mușama + suf. -iza.

mușamaliza vt [At: TDRG / Pzi: ~zez / E: mușama + -iza] (Fam; c. i. o greșeală, o faptă incorectă, necinstită, urâtă, reprobabilă) A face să dispară orice urmă Si: a ascunde, a acoperi, a cocoloși, a tăinui.

MUȘAMALIZÁ, mușamalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acțiuni urîte, necinstite) A ascunde, a cocoloși, a acoperi, a masca.

A MUȘAMALIZÁ ~éz tranz. 1) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă. 2) (lucruri neplăcute) A ține sub tăcere pentru a da uitării. /mușama + suf. ~iza

*mușamalizéz v. tr. (d. mușama, pl. -ale). Fam. Cocoloșesc, fac mușama, ascund ca să nu afle lumea: a mușamaliza o afacere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușamalizáre s. f., g.-d. art. mușamalizắrii; pl. mușamalizắri

mușamalizáre s. f., g.-d. art. mușamalizării; pl. mușamalizări

mușamalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mușamalizeáză

mușamalizá vb., ind. prez. 1 sg. mușamalizéz, 3 sg. și pl. mușamalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘAMALIZÁRE s. cocoloșeală, cocoloșire. (~ unor nereguli.)

MUȘAMALIZARE s. cocoloșeală, cocoloșire. (~ unor nereguli.)

MUȘAMALIZÁ vb. a cocoloși, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ niște nereguli.)

MUȘAMALIZA vb. a cocoloși, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ niște nereguli.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mușamalizare, mușamalizări s. f. ascunderea / acoperirea unei fapte urâte, necinstite, reprobabile

mușamaliza, mușamalizez v. t. a ascunde / a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă

Intrare: mușamalizare
mușamalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușamalizare
  • mușamalizarea
plural
  • mușamalizări
  • mușamalizările
genitiv-dativ singular
  • mușamalizări
  • mușamalizării
plural
  • mușamalizări
  • mușamalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mușamaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușamaliza
  • mușamalizare
  • mușamalizat
  • mușamalizatu‑
  • mușamalizând
  • mușamalizându‑
singular plural
  • mușamalizea
  • mușamalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușamalizez
(să)
  • mușamalizez
  • mușamalizam
  • mușamalizai
  • mușamalizasem
a II-a (tu)
  • mușamalizezi
(să)
  • mușamalizezi
  • mușamalizai
  • mușamalizași
  • mușamalizaseși
a III-a (el, ea)
  • mușamalizea
(să)
  • mușamalizeze
  • mușamaliza
  • mușamaliză
  • mușamalizase
plural I (noi)
  • mușamalizăm
(să)
  • mușamalizăm
  • mușamalizam
  • mușamalizarăm
  • mușamalizaserăm
  • mușamalizasem
a II-a (voi)
  • mușamalizați
(să)
  • mușamalizați
  • mușamalizați
  • mușamalizarăți
  • mușamalizaserăți
  • mușamalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • mușamalizea
(să)
  • mușamalizeze
  • mușamalizau
  • mușamaliza
  • mușamalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușamalizare

etimologie:

  • vezi mușamaliza
    surse: DEX '98 DEX '09

mușamaliza

etimologie:

  • Mușama + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09