mușamalizare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 8/1 / Pl: ~zări / E: mușamaliza] (Fam) Ascundere a unei greșeli, a unei fapte incorecte, urâte, reprobabile etc.

MUȘAMALIZARE s. f. Acțiunea de a mușamaliza; cocoloșire.

mușamaliza vt [At: TDRG / Pzi: ~zez / E: mușama + -iza] (Fam; c. i. o greșeală, o faptă incorectă, necinstită, urâtă, reprobabilă) A face să dispară orice urmă Si: a ascunde, a acoperi, a cocoloși, a tăinui.

MUȘAMALIZA, mușamalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acțiuni urîte, necinstite) A ascunde, a cocoloși, a acoperi, a masca.

A MUȘAMALIZA ~ez tranz. 1) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă. 2) (lucruri neplăcute) A ține sub tăcere pentru a da uitării. /mușama + suf. ~iza

*mușamalizéz v. tr. (d. mușama, pl. -ale). Fam. Cocoloșesc, fac mușama, ascund ca să nu afle lumea: a mușamaliza o afacere.

mușamalizare s. f., g.-d. art. mușamalizării; pl. mușamalizări

mușamalizare s. f., g.-d. art. mușamalizării; pl. mușamalizări

mușamalizare s. f., g.-d. art. mușamalizării; pl. mușamalizări

mușamaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mușamalizez, 3 mușamalizează; conj. prez. 1 sg. să mușamalizez, 3 să mușamalizeze

mușamaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 mușamalizează

mușamaliza vb., ind. prez. 1 sg. mușamalizez, 3 sg. și pl. mușamalizează

mușamalizez.

mușamalizare, mușamalizări s. f. ascunderea / acoperirea unei fapte urâte, necinstite, reprobabile

mușamaliza, mușamalizez v. t. a ascunde / a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă

MUȘAMALIZARE s. cocoloșeală, cocoloșire. (~ unor nereguli.)

MUȘAMALIZARE s. cocoloșeală, cocoloșire. (~ unor nereguli.)

MUȘAMALIZA vb. a cocoloși, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ niște nereguli.)

MUȘAMALIZA vb. a cocoloși, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ niște nereguli.)