MUȘAMALIZA vb. 1. T r a n z. (Familiar; complementul indică o greșeală, o faptă incorectă, necinstită etc.) A ascunde, a acoperi, a face să dispară orice urmă; a cocoloși. V. t ă i n u i. Cf. TDRG. Toate trebuiau mușamalizate, pentru a evita un scandal de familie. V. ROM. februarie 1954, 74. Dacă ai să taci, mușamalizăm această întîmplare. Scapi și tu, îi îndulcim și lui pedeapsa. ib. septembrie 1955, 111, cf. ib. martie 1960, 149. Îl utiliza ori de cîte ori era la mijloc o afacere mîrșavă care trebuia să fie mușamalizată. STANCU, R. A. I, 265. – Prez. ind.: mușamalizez. – De la mușamale (pl. lui mușama).