moron² sm vz morun²

moron¹, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: eg moron] (Med) Debil mintal.

MORON, -Ă s.m. și f. (Med.) Debil mintal. [< engl. moron, cf. gr. moros – prost].

MORON, -Ă s. m. f. debil mintal; imbecil, cretin. (< engl. moron)

morón, V. morun.

morân sm vz morun

morun² sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 206/4 / V: (reg) ~ran, ~ron / Pl: ~i / E: bg моруна] (Iht) 1 Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv atingând o lungime medie de 1 -3 m, cu capul relativ mic, cu botul triunghiular, cu pielea groasă, tare, prevăzută în partea dorsală cu scuturi osoase, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). 2 (Reg) Porcușor (Gobio gobio). 3 (Reg) Scobar (Chondrastoma nasus).

morun¹ a [At: ALR II, 6809/812 / E: ns cf moroi²] (Reg; d. oameni) Cu părul roșu Si: roșcat, roșcovan.

MORUN, moruni, s. m. Pește răpitor din familia nisetrului, care trăiește în Marea Neagră cu migrațiuni în apele care se varsă în ea (și în care își depune icrele); are corpul acoperit cu solzi ascunși în piele, capul gros și botul scurt și ascuțit, atingînd greutatea de 500-600 kg; este apreciat pentru carnea lui și, mai ales, pentru icrele negre pe care le produce (Huso huso). – Variantă: moron (CREANGĂ, A. 65) s. m.

MORUN ~i m. Pește marin de talie mare, cu cap mic și cu bot ascuțit, având corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea și icrele lui. /<bulg. moruna

morun m. pește cu botul ascuțit, ajunge până la o lungime de 8 metri, trăiește în Marea-Neagră; carnea-i se consumă proaspătă și afumată, icrele-i negre sunt foarte gustoase și din bășica-i se face uleiul de morun (Acipenser huso). [Bulg. MORUNA].

morîn, V. morun.

morún (sud), morón (nord) și morîn (Munt.) m. (bg. sîrb. moruna, ngr. murúna, moróna. V. mreană). Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru pin grăsimea luĭ albă (acipenser huso). Din beșica luĭ se face cleĭu de morun.

moron s. m., pl. moroni

morun s. m., pl. moruni

morun s. m., pl. moruni

morun s. m., pl. moruni

morun.

MORUN s. v. scobar.

morun s. v. SCOBAR.

morun (moruni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso). Ngr. μουρούνα (< gr. μύραινα) în parte prin intermediul bg., slov. moruna, sb., cr. muruna (Cihac, II, 203; cf. Vasmer, Gr., 101), cf. tc. morona, mag. moruna. – Der. morunaș, s. m. (pește de Dunăre, Abramis vimba). Nu e clar dacă morună, s. f. (mușețel) are legătură cu acest cuvînt. – Cf. mreană.

MORUN, moruni, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit și (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, îngropate parțial în piele; poate ajunge până la 5-8 m lungime și 1600 kg; prezent mai ales în Marea Caspică și Marea de Azov, dar și în Marea Neagră, de unde urcă pe distanțe scurte în fluviile aferente; de la morun se obțin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenușie-neagră, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

MORON, Guillermo (n. 1926), istoric și scriitor venezuelan. Prof. univ. la Caracas. Contribuții la istoriografia latino-americană („Istoria Venezuelei”, „Istoria contemporană a Americii Latine”). Coordonatorul monumentalei „Istorii generale a Americii”. Romane, povestiri, eseuri, lucrări de istorie literară („Scriitori latino-americani contemporani”).

MORÚN (< bg., scr., ngr.) s. m. Pește din familia acipenseridelor, având lungimea de 1,5-4 m, cu greutatea până la o tonă, de culoare cenușie-închisă, fără solzi, cu corpul masiv, gros, cap relativ mic și bot triunghiular (Huso huso). Trăiește în M. Neagră, M. Adriatică și M. Caspică și migrează în fluvii pentru reproducere. Este pescuit pentru carne și icrele negre. Trăiește până la 100 de ani.

MORON s. m. v. morun².

MORUN¹ adj. (Regional; despre oameni) Cu părul roșu; roșcat, roșcovan (Grădiștea-Rîmnicu Vîlcea). ALR II 6 809/812. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r o i².

MORUN² s. m. (Iht.) 1. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, atingînd o lungime medie de 1-3 m, cu capul relativ mic, cu botul triunghiular, cu pielea groasă, tare, prevăzută în partea dorsală cu scuturi osoase, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). 1 maje de morun (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 206/4. 200 camine de moron. URECHE, LET. I, 110/36. Și noi de aicea nu avem a cinsti pă dumneavoastră cu alt fără decât Irimis-ăm dumneavoastră un morun (a. 1702). BUL. COM. IST. II, 242. Să faci plăcintă de icre de nisetru și de postrugă i de morun (a. 1749). GCR II, 43/3. Să-i dea. . . 200 de cară de moron, de carii mulți aduce Dunărea, ȘINCAI, HR. I, 393/31. Căci dînd preste un moron, cigă sau viză mare, aceștia. . . opuneau o rezistință mare. ASACHI, S. L. II, 114. Farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoju, farfurioare mici cu icre proaspete de morun, FILIMON, O. I, 186. Morunu-n apă își face casă, Și sălămîsdra trâiește-n foc. ALECSANDRI, T. I, 370. Nu ospătați ceva ? Am ciorbă de crap, morun prăjit. CONTEMPORANUL, VI₁, 40, cf. ANTIPA p/ 372, id. F. I. 264, BIANU, D. S., ATILA, P. 420. Se obligă a plăti un tribut de. . . 400 boi și 300 cară de moroni pe an. N. A. BOGDAN, C. M. 25. Altceva nu vă putem pune dinainte decît morun. nisetru și păstrugă. SADOVEANU, O. XIII, 323. Ion ți-a spintecat bărbatul ca pe un morun. DAVODOGLU, O. 39. Să fii masă peștilor, conăcelul racilor Și prînzul morunilor. TEODORESCU, P. P. 577. ◊ (Rar, ca termen de comparație, sugerînd lungimea, mărimea deosebită) Mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la marginea bălții, cît mi ți-i moronul. CREANGĂ, A. 65. 2. (Regional) Porcușor (Gobio gobio). Cf. BĂCESCU, P. 37. 3. (Regional) Scobar (Chondrostoma nasus) Cf. BĂCESCU, P. 150. – Pl.: moruni. – Și: (regional) moron. morîn (BĂCESCU, P. 145, H I 137, ALR II 6 239/987. – Din bg. моруна. Cf. scr. m o r u n a, ngr. μ ο ρ ο ῦ ν α.