Definiția cu ID-ul 503337:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
morun (moruni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso). Ngr. μουρούνα (< gr. μύραινα) în parte prin intermediul bg., slov. moruna, sb., cr. muruna (Cihac, II, 203; cf. Vasmer, Gr., 101), cf. tc. morona, mag. moruna. – Der. morunaș, s. m. (pește de Dunăre, Abramis vimba). Nu e clar dacă morună, s. f. (mușețel) are legătură cu acest cuvînt. – Cf. mreană.