MORUN² s. m. (Iht.) 1. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, atingînd o lungime medie de 1-3 m, cu capul relativ mic, cu botul triunghiular, cu pielea groasă, tare, prevăzută în partea dorsală cu scuturi osoase, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). 1 maje de morun (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 206/4. 200 camine de moron. URECHE, LET. I, 110/36. Și noi de aicea nu avem a cinsti pă dumneavoastră cu alt fără decât Irimis-ăm dumneavoastră un morun (a. 1702). BUL. COM. IST. II, 242. Să faci plăcintă de icre de nisetru și de postrugă i de morun (a. 1749). GCR II, 43/3. Să-i dea. . . 200 de cară de moron, de carii mulți aduce Dunărea, ȘINCAI, HR. I, 393/31. Căci dînd preste un moron, cigă sau viză mare, aceștia. . . opuneau o rezistință mare. ASACHI, S. L. II, 114. Farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoju, farfurioare mici cu icre proaspete de morun, FILIMON, O. I, 186. Morunu-n apă își face casă, Și sălămîsdra trâiește-n foc. ALECSANDRI, T. I, 370. Nu ospătați ceva ? Am ciorbă de crap, morun prăjit. CONTEMPORANUL, VI₁, 40, cf. ANTIPA p/ 372, id. F. I. 264, BIANU, D. S., ATILA, P. 420. Se obligă a plăti un tribut de. . . 400 boi și 300 cară de moroni pe an. N. A. BOGDAN, C. M. 25. Altceva nu vă putem pune dinainte decît morun. nisetru și păstrugă. SADOVEANU, O. XIII, 323. Ion ți-a spintecat bărbatul ca pe un morun. DAVODOGLU, O. 39. Să fii masă peștilor, conăcelul racilor Și prînzul morunilor. TEODORESCU, P. P. 577. ◊ (Rar, ca termen de comparație, sugerînd lungimea, mărimea deosebită) Mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la marginea bălții, cît mi ți-i moronul. CREANGĂ, A. 65. 2. (Regional) Porcușor (Gobio gobio). Cf. BĂCESCU, P. 37. 3. (Regional) Scobar (Chondrostoma nasus) Cf. BĂCESCU, P. 150. – Pl.: moruni. – Și: (regional) moron. morîn (BĂCESCU, P. 145, H I 137, ALR II 6 239/987. – Din bg. моруна. Cf. scr. m o r u n a, ngr. μ ο ρ ο ῦ ν α.