opțiuni
  • info

13 definiții pentru imbecil (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMBECIL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

imbecil, ~ă [At: SADOVEANU, P. S. 180 / Pl: ~i, ~e / E: fr imbécile, lat imbecillus] 1-2 smf, a (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse Si: cretin, idiot, (rar) inept, nerod, prost, stupid, tâmpit, (îvp) becisnic, nătărău, neghiob, netot. 3 a Care trădează imbecilitate (1).

IMBECIL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

IMBECIL, -Ă, imbecili, -e, s. m. și f. (Adesea termen de ocară) Persoană cu capacități mintale foarte reduse, lipsită de facultatea de a înțelege ușor; slab de minte, neghiob, nătărău. Numai imbecililor le e indiferent ce opinie au. CAMIL PETRESCU, U. N. 150. Bag de seamă că nu pot suporta în liniște să mă crezi un imbecil. SEBASTIAN, T. 63. E mîndria de a-i arăta că nu sînt un imbecil. IBRĂILEANU, A. 44. ◊ (Adjectival) Cel ce-a spus că marile Dureri sînt veșnic mute A fost desigur un cretin, Cu minte imbecilă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 61. ◊ (Adverbial, rar) Da, șmecherii vor spune că-i imbecil să lupți. BENIUC, V. 60.

IMBECIL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tîmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. [< fr. imbécile, it. imbecille, cf. lat. imbecillus – slab].

IMBECIL, -Ă s. m. f., adj. (om) cu capacități mintale foarte reduse; prost, tâmpit. (< fr. imbécile, lat. imbecillus)

IMBECIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care suferă de imbecilitate; cu capacități mintale foarte reduse; cretin; idiot. /<fr. imbécile, lat. imbecillus

imbecil a. și m. 1. slab de minte; 2. care vorbește sau lucrează neghiobește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imbecil adj. m., s. m., pl. imbecili; adj. f., s. f. imbecilă, pl. imbecile

imbecil adj. m., s. m., pl. imbecili; adj. f., s. f. imbecilă, pl. imbecile

imbecil adj. m., s. m., pl. imbecili; f. sg. imbecilă, pl. imbecile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMBECIL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost.

IMBECIL adj., s. (MED.) cretin, idiot, tîmpit, (rar) tîmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.)

Intrare: imbecil (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbecil
  • imbecilul
  • imbecilu‑
plural
  • imbecili
  • imbecilii
genitiv-dativ singular
  • imbecil
  • imbecilului
plural
  • imbecili
  • imbecililor
vocativ singular
  • imbecilule
  • imbecile
plural
  • imbecililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imbecil, imbecilisubstantiv masculin
imbecilă, imbecilesubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu capacități mintale foarte reduse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cretin idiot neghiob nătărău prost tâmpit
    • format_quote Numai imbecililor le e indiferent ce opinie au. CAMIL PETRESCU, U. N. 150. DLRLC
    • format_quote Bag de seamă că nu pot suporta în liniște să mă crezi un imbecil. SEBASTIAN, T. 63. DLRLC
    • format_quote E mîndria de a-i arăta că nu sînt un imbecil. IBRĂILEANU, A. 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.