29 de definiții pentru mormânt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMÂNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. și: mormânturi] – Lat. monumentum.

mormânt sn [At: PSALT. HUR 55v/4 / V: mărmănt, mur~ (Pl: ~e) / Pl: ~minte, (îrg) ~uri, (înv) ~e, ~mente, (reg) ~minți sm / E: ml monumentum] 1 Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați Si: (înv) mormântar (1). 2 (Pex) Loc special amenajat unde este înmormântat ceva sau cineva. 3 (Îlav) Nici în ~ Niciodată. 4 (Îlv) A băga (sau a vârî, a pune, a trimite etc. pe cineva) în ~ A omorî. 5 (Îal; pex) A necăji, a chinui foarte tare pe cineva. 6 (Îe) A-și săpa singur ~ul A-și cauza singur nenorociri care îi pot aduce moartea. 7 (Îlv) A intra în ~ A muri. 8 (Îe) A duce (pe cineva) la ~ A cauza moartea cuiva. 9-10 (Îlv) A-și găsi (undeva) ~ul A muri (într-un anumit loc). 11 (Reg; îe) (A fi) un – de om (sau ca un ~ năruit) A fi lipsit de valoare, netrebnic, inutil. 12 (Îe) A fi pe marginea ~ului A fi foarte bătrân, aproape de moarte. 13 (Îs) Liniște (sau tăcere) de ~ Tăcere mormântală. 14 Monument funerar Si: cavou. 15 (Fig) Deces. 16 (Fig) Dispariție.17 (Reg; lpl) Cimitir. 18 (Reg; pan) Gaură în pământ în care șoarecii sau șobolanii își adună provizii. 19 Mușuroi adunat de prășitori la rădăcina firelor de porumb.

MORMÂNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) în mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. și: mormânturi] – Lat. monumentum.

MORMÂNT ~inte n. 1) Loc unde este înmormântat cineva. * A duce pe cineva la ~ (sau a băga pe cineva (de viu) în ~) a) a face ca cineva să moară înainte de vreme; b) a produce cuiva mari neplăceri; a chinui de moarte pe cineva. A săpa cuiva ~ântul a face cuiva rău (pe ascuns). A fi cu un picior în ~ (sau a fi pe marginea ~ântului) a fi slăbit de boală sau de bătrânețe; a nu mai avea mult de trăit. A-și găsi (undeva) ~ântul a muri undeva. Nici în ~ niciodată. Liniște (sau tăcere) de ~ liniște perfectă. A intra în ~ a muri. 2) Movilă de pământ făcută cu grijă deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum

mormânt n. 1. monument ridicat în onoarea unui mort chiar în locul unde a fost înmormântat; sfântul Mormânt, locul unde Isus a fost înmormântat; 2. fig. moarte: a rămânea credincios până la mormânt; 3. loc întunecat și trist. [Lat. MONUMENTUM, monument funerar (vulgar = SEPULCRUM].

MORMÎNT, morminte și mormînturi, s. n. Groapă săpată în pămînt pentru înmormîntarea celor decedați; loc unde este înmormîntat cineva. Mame triste pe mormîntul Copiilor pun trandafiri. COȘBUC, P. II 264. Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221. Și nimeni nu va plînge pe tristul meu mormînt. BOLINTINEANU, O. 5. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormînt = a cauza moartea cuiva. Se apropiase de el boala care avea să-l ducă... la mormînt. STANCU, U.R.S.S. 72. A băga (pe cineva) în mormînt (sau a săpa cuiva mormîntul) = a ucide pe cineva; (prin exagerare) a chinui pe cineva. Copilul acesta are să ne bage în mormînt. C. PETRESCU, C. V. 229. În patimi, tu singur îți sapi mormîntul. CONACHI, P. 109. A-și găsi (undeva) mormîntul = a muri într-un anumit loc.

mormînt n., pl. inte și (maĭ vechĭ) înturĭ (din *monmînt [ca lat. carmen, poezie, din *canmen], d. lat. pop. monĭmentum și molĭmentum, cl. monumentum, monument și mormînt, infl. de mor 1; log. munimentu, mormînt, sic. mulimentu, monument). Locu unde e îngropat cineva (indiferent dacă are monument orĭ nu). Fig. Loc întunecat și trist: această cameră e un mormînt. Moarte, loc de peire: acolo șĭ-a găsit mormîntu. Pînă la mormînt, pînă la moarte. Sfîntu mormînt, mormîntu luĭ Iisus. – Pl. m. mormințĭ în Olt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!Sfântul Mormânt s. propriu n. art.

mormînt s. n. (s. m.), pl. morminte / mormînturi (morminți)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORMÂNT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă.

MORMÎNT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mormînt (-minte), s. n. – Groapă, cavou. – Mr. murminte, mărmintu, megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Pușcariu, II, 125); r, prin disimilare, sau și prin încrucișare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. mormîntal, adj. (funerar), format după monumental, adj.; înmormînta (var. rară mormînta), vb. (a îngropa); înmormîntare, s. f. (îngropăciune; Arg., plictiseală).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mormânt, morminte și mormânturi s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Punere în mormânt = înmormântare. ◊ Expr. A duce (pe cineva) al mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a chinui (pe cineva). ◊ A intra în mormânt = a muri. ◊ Biserica Sfântului mormânt = biserică-cetate ridicată pe locul unde a fost răstignit Iisus, care cuprinde zeci de biserici și paraclise, și unde fusese ridicată o biserică (a Învierii) de împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, bis. distrusă de perși în anul 614 d. Hr. ♦ (Reg.) Cimitir. – Lat. monumentum.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tăcut ca mormântul / ca un pește expr. 1. tăcut, taciturn, rezervat. 2. discret, secretos.

te-am zărit printre morminte expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență dubioasă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: mormânt
mormânt1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormânt
  • mormântul
  • mormântu‑
plural
  • morminte
  • mormintele
genitiv-dativ singular
  • mormânt
  • mormântului
plural
  • morminte
  • mormintelor
vocativ singular
plural
mormânt2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormânt
  • mormântul
  • mormântu‑
plural
  • mormânturi
  • mormânturile
genitiv-dativ singular
  • mormânt
  • mormântului
plural
  • mormânturi
  • mormânturilor
vocativ singular
plural
murmânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărmănt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mormânt3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M35)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormânt
  • mormântul
  • mormântu‑
plural
  • morminți
  • morminții
genitiv-dativ singular
  • mormânt
  • mormântului
plural
  • morminți
  • morminților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mormânt, mormintesubstantiv neutru

  • 1. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mame triste pe mormîntul Copiilor pun trandafiri. COȘBUC, P. II 264. DLRLC
    • format_quote Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221. DLRLC
    • format_quote Și nimeni nu va plînge pe tristul meu mormînt. BOLINTINEANU, O. 5. DLRLC
    • 1.1. Monument funerar. DEX '09 DEX '98
      sinonime: cavou
    • 1.2. Movilă de pământ făcută cu grijă deasupra gropii unui mort. NODEX
    • chat_bubble A duce (pe cineva) la mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se apropiase de el boala care avea să-l ducă... la mormînt. STANCU, U.R.S.S. 72. DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune A necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). DEX '09 DLRLC
        • format_quote Copilul acesta are să ne bage în mormînt. C. PETRESCU, C. V. 229. DLRLC
    • chat_bubble A băga (pe cineva) în mormânt (sau a săpa cuiva mormântul) = a ucide pe cineva. DLRLC
      sinonime: ucide
      • chat_bubble prin exagerare A chinui pe cineva. DLRLC
        sinonime: chinui
        • format_quote În patimi, tu singur îți sapi mormîntul. CONACHI, P. 109. DLRLC
    • chat_bubble A intra în mormânt = muri. DEX '09 DEX '98
      sinonime: muri
    • chat_bubble A-și găsi (undeva) mormântul = a muri într-un anumit loc. DLRLC
      sinonime: muri
    • chat_bubble A fi cu un picior în mormânt (sau a fi pe marginea mormântului) = a fi slăbit de boală sau de bătrânețe; a nu mai avea mult de trăit. NODEX
    • chat_bubble Nici în mormânt = niciodată. NODEX
      sinonime: niciodată
    • chat_bubble Liniște (sau tăcere) de mormânt = liniște perfectă. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.