15 definiții pentru cavou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavóu sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr caveau] Construcție funerară într-un cimitir (de obicei pentru o familie) constând într-o încăpere cu mai multe cripte.

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară constînd dintr-o încăpere, săpată de obicei în pămînt, în care se depun morții. Lîngă zidurile năruite ale cetății se află cavourile... de marmoră, monumentale, tăcute și reci. BOGZA, C. O. 189. Ce frig de beciuri și cavouri... LESNEA D. 23. Tac toți ca mumii în cavou. TOMA, C. V. 304.

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție (într-un cimitir) constând dintr-o încăpere în care se depun morții. – Fr. caveau.

CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morții. [< fr. caveau].

CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau)

CAVÓU ~ri n. Construcție (subterană) într-un cimitir sau într-o biserică în care se înmormântează morții; criptă. [Sil. ca-vou] /<fr. caveau

cavou n. consțrucțiune suterană pentru înmormântări (= fr. caveau).

*cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri

cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAVÓU s. criptă, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniță, mormântar. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.)

CAVOU s. criptă, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniță, mormîntar. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cavóu (cavóuri), s. n.1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cavou, cavouri, s. n. (intl.) arestul poliției.

Intrare: cavou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavou
  • cavoul
  • cavou‑
plural
  • cavouri
  • cavourile
genitiv-dativ singular
  • cavou
  • cavoului
plural
  • cavouri
  • cavourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cavou

  • 1. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte.
    exemple
    • Lîngă zidurile năruite ale cetății se află cavourile... de marmoră, monumentale, tăcute și reci. BOGZA, C. O. 189.
      surse: DLRLC
    • Ce frig de beciuri și cavouri... LESNEA C. D. 23.
      surse: DLRLC
    • Tac toți ca mumii în cavou. TOMA, C. V. 304.
      surse: DLRLC

etimologie: