25 de definiții pentru mormânt (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMẤNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. și: mormânturi] – Lat. monumentum.

mormânt sn [At: PSALT. HUR 55v/4 / V: mărmănt, mur~ (Pl: ~e) / Pl: ~minte, (îrg) ~uri, (înv) ~e, ~mente, (reg) ~minți sm / E: ml monumentum] 1 Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați Si: (înv) mormântar (1). 2 (Pex) Loc special amenajat unde este înmormântat ceva sau cineva. 3 (Îlav) Nici în ~ Niciodată. 4 (Îlv) A băga (sau a vârî, a pune, a trimite etc. pe cineva) în ~ A omorî. 5 (Îal; pex) A necăji, a chinui foarte tare pe cineva. 6 (Îe) A-și săpa singur ~ul A-și cauza singur nenorociri care îi pot aduce moartea. 7 (Îlv) A intra în ~ A muri. 8 (Îe) A duce (pe cineva) la ~ A cauza moartea cuiva. 9-10 (Îlv) A-și găsi (undeva) ~ul A muri (într-un anumit loc). 11 (Reg; îe) (A fi) un – de om (sau ca un ~ năruit) A fi lipsit de valoare, netrebnic, inutil. 12 (Îe) A fi pe marginea ~ului A fi foarte bătrân, aproape de moarte. 13 (Îs) Liniște (sau tăcere) de ~ Tăcere mormântală. 14 Monument funerar Si: cavou. 15 (Fig) Deces. 16 (Fig) Dispariție.17 (Reg; lpl) Cimitir. 18 (Reg; pan) Gaură în pământ în care șoarecii sau șobolanii își adună provizii. 19 Mușuroi adunat de prășitori la rădăcina firelor de porumb.

MORMẤNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) în mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. și: mormânturi] – Lat. monumentum.

MORMÂNT ~ínte n. 1) Loc unde este înmormântat cineva. * A duce pe cineva la ~ (sau a băga pe cineva (de viu) în ~) a) a face ca cineva să moară înainte de vreme; b) a produce cuiva mari neplăceri; a chinui de moarte pe cineva. A săpa cuiva ~ântul a face cuiva rău (pe ascuns). A fi cu un picior în ~ (sau a fi pe marginea ~ântului) a fi slăbit de boală sau de bătrânețe; a nu mai avea mult de trăit. A-și găsi (undeva) ~ântul a muri undeva. Nici în ~ niciodată. Liniște (sau tăcere) de ~ liniște perfectă. A intra în ~ a muri. 2) Movilă de pământ făcută cu grijă deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum

mormânt n. 1. monument ridicat în onoarea unui mort chiar în locul unde a fost înmormântat; sfântul Mormânt, locul unde Isus a fost înmormântat; 2. fig. moarte: a rămânea credincios până la mormânt; 3. loc întunecat și trist. [Lat. MONUMENTUM, monument funerar (vulgar = SEPULCRUM].

MORMÎ́NT, morminte și mormînturi, s. n. Groapă săpată în pămînt pentru înmormîntarea celor decedați; loc unde este înmormîntat cineva. Mame triste pe mormîntul Copiilor pun trandafiri. COȘBUC, P. II 264. Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221. Și nimeni nu va plînge pe tristul meu mormînt. BOLINTINEANU, O. 5. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormînt = a cauza moartea cuiva. Se apropiase de el boala care avea să-l ducă... la mormînt. STANCU, U.R.S.S. 72. A băga (pe cineva) în mormînt (sau a săpa cuiva mormîntul) = a ucide pe cineva; (prin exagerare) a chinui pe cineva. Copilul acesta are să ne bage în mormînt. C. PETRESCU, C. V. 229. În patimi, tu singur îți sapi mormîntul. CONACHI, P. 109. A-și găsi (undeva) mormîntul = a muri într-un anumit loc.

mormî́nt n., pl. inte și (maĭ vechĭ) înturĭ (din *monmînt [ca lat. carmen, poezie, din *canmen], d. lat. pop. monĭmentum și molĭmentum, cl. monumentum, monument și mormînt, infl. de mor 1; log. munimentu, mormînt, sic. mulimentu, monument). Locu unde e îngropat cineva (indiferent dacă are monument orĭ nu). Fig. Loc întunecat și trist: această cameră e un mormînt. Moarte, loc de peire: acolo șĭ-a găsit mormîntu. Pînă la mormînt, pînă la moarte. Sfîntu mormînt, mormîntu luĭ Iisus. – Pl. m. mormințĭ în Olt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mormấnt s. n. (s. m.), pl. morminte / mormânturi (morminți)

Sfấntul Mormấnt s. propriu n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORMÂNT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă.

MORMÎNT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă.

arată toate definițiile

Intrare: mormânt
mormânt1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormânt
  • mormântul
  • mormântu‑
plural
  • morminte
  • mormintele
genitiv-dativ singular
  • mormânt
  • mormântului
plural
  • morminte
  • mormintelor
vocativ singular
plural
mormânt2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormânt
  • mormântul
  • mormântu‑
plural
  • mormânturi
  • mormânturile
genitiv-dativ singular
  • mormânt
  • mormântului
plural
  • mormânturi
  • mormânturilor
vocativ singular
plural
mormânt3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M35)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormânt
  • mormântul
  • mormântu‑
plural
  • morminți
  • morminții
genitiv-dativ singular
  • mormânt
  • mormântului
plural
  • morminți
  • morminților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mormânt

  • 1. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: groapă sepultură tombă diminutive: mormințel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mame triste pe mormîntul Copiilor pun trandafiri. COȘBUC, P. II 264.
      surse: DLRLC
    • Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221.
      surse: DLRLC
    • Și nimeni nu va plînge pe tristul meu mormînt. BOLINTINEANU, O. 5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A duce (pe cineva) la mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se apropiase de el boala care avea să-l ducă... la mormînt. STANCU, U.R.S.S. 72.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A băga (pe cineva) în mormânt (sau a săpa cuiva mormântul) = a ucide pe cineva.
      surse: DLRLC sinonime: ucide
    • 1.3. expresie A intra în mormânt = muri (vb.)
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. expresie A-și găsi (undeva) mormântul = a muri într-un anumit loc.
      surse: DLRLC sinonime: muri (vb.)
    • 1.5. expresie A fi cu un picior în mormânt (sau a fi pe marginea mormântului) = a fi slăbit de boală sau de bătrânețe; a nu mai avea mult de trăit.
      surse: NODEX
    • 1.6. expresie Nici în mormânt = niciodată
      surse: NODEX
    • 1.7. expresie Liniște (sau tăcere) de mormânt = liniște perfectă.
      surse: NODEX
    • 1.8. Monument funerar.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cavou
    • 1.9. Movilă de pământ făcută cu grijă deasupra gropii unui mort.
      surse: NODEX

etimologie: