13 definiții pentru monumental


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONUMENTÁL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; p. ext. grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

monumental, ~ă [At: FILIMON, O. II, 59 / Pl: ~i, ~e / E: lat monumentalis, fr monumental, it monumentale] 1 a Care aparține unui monument. 2 a Privitor la monument. 3-4 av, a (într-un mod) specific monumentului. 5 a Care provine de la un monument. 6 sn Ceea ce este monumental (1). 7 a (D. scrieri) Remarcabil prin proporții, valoare. 8 sn Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. 9 sfp (Pgr) Litere din familia „romane elzevir”, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.

MONUMENTÁL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

MONUMENTÁL, -Ă, monumentali, -e, adj. Ca un monument, care are proporțiile și măreția unui monument; grandios, măreț. Un hol cu scara monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. Grilajul de fier cu vîrfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. REBREANU, R. I 18. Doctorul sta înfundat într-un jilț bătrînesc, în fața biroului monumental. BART, E. 173. ◊ (Adverbial) Piața Roșie a fost monumental decorată. SAHIA, U.R.S.S. 27.

MONUMENTÁL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].

MONUMENTÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

MONUMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de monumente; propriu monumentelor. 2) Care se deosebește prin proporțiile și calitățile sale; măreț; grandios. 3) fig. Care are o valoare deosebită; remarcabil. /<lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale

monumental a. care are proporțiunile unui monument: biserică monumentală.

*monumentál, -ă adj. (lat. monumentalis). De monument: petre monumentale. Care are aspectu unuĭ monument: fîntînă monumentală. Fig. De mare tărie, durabilitate saŭ valoare: columna luĭ Traĭan și Iliada îs opere monumentale. O prostie monumentală, o prostie colosală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monumentál adj. m., pl. monumentáli; f. monumentálă, pl. monumentále

monumentál adj. m., pl. monumentáli, f. sg. monumentálă, pl. monumentále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONUMENTÁL adj. 1. v. statuar. 2. v. grandios.

MONUMENTAL adj. 1. statuar. (O imagine ~.) 2. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.)

Intrare: monumental
monumental adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monumental
  • monumentalul
  • monumentalu‑
  • monumenta
  • monumentala
plural
  • monumentali
  • monumentalii
  • monumentale
  • monumentalele
genitiv-dativ singular
  • monumental
  • monumentalului
  • monumentale
  • monumentalei
plural
  • monumentali
  • monumentalilor
  • monumentale
  • monumentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monumental

etimologie: