2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONUMENTAL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; p. ext. grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

monumental, ~ă [At: FILIMON, O. II, 59 / Pl: ~i, ~e / E: lat monumentalis, fr monumental, it monumentale] 1 a Care aparține unui monument. 2 a Privitor la monument. 3-4 av, a (într-un mod) specific monumentului. 5 a Care provine de la un monument. 6 sn Ceea ce este monumental (1). 7 a (D. scrieri) Remarcabil prin proporții, valoare. 8 sn Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. 9 sfp (Pgr) Litere din familia „romane elzevir”, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.

MONUMENTAL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

MONUMENTAL, -Ă, monumentali, -e, adj. Ca un monument, care are proporțiile și măreția unui monument; grandios, măreț. Un hol cu scara monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. Grilajul de fier cu vîrfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. REBREANU, R. I 18. Doctorul sta înfundat într-un jilț bătrînesc, în fața biroului monumental. BART, E. 173. ◊ (Adverbial) Piața Roșie a fost monumental decorată. SAHIA, U.R.S.S. 27.

MONUMENTAL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decît majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].

MONUMENTAL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

MONUMENTAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de monumente; propriu monumentelor. 2) Care se deosebește prin proporțiile și calitățile sale; măreț; grandios. 3) fig. Care are o valoare deosebită; remarcabil. /<lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale

monumental a. care are proporțiunile unui monument: biserică monumentală.

*monumentál, -ă adj. (lat. monumentalis). De monument: petre monumentale. Care are aspectu unuĭ monument: fîntînă monumentală. Fig. De mare tărie, durabilitate saŭ valoare: columna luĭ Traĭan și Iliada îs opere monumentale. O prostie monumentală, o prostie colosală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monumental adj. m., pl. monumentali; f. monumenta, pl. monumentale

monumental adj. m., pl. monumentali; f. monumentală, pl. monumentale

monumental adj. m., pl. monumentali, f. sg. monumentală, pl. monumentale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONUMENTAL adj. 1. v. statuar. 2. v. grandios.

MONUMENTAL adj. 1. statuar. (O imagine ~.) 2. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.)

Intrare: monumental (adj.)
monumental1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monumental
  • monumentalul
  • monumentalu‑
  • monumenta
  • monumentala
plural
  • monumentali
  • monumentalii
  • monumentale
  • monumentalele
genitiv-dativ singular
  • monumental
  • monumentalului
  • monumentale
  • monumentalei
plural
  • monumentali
  • monumentalilor
  • monumentale
  • monumentalelor
vocativ singular
plural
Intrare: monumental (s.n.)
monumental2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monumental
  • monumentalul
  • monumentalu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monumental
  • monumentalului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monumental, monumentaadjectiv

  • 1. Care aparține monumentelor, privitor la monumente. DEX '09 DN
    sinonime: statuar
    • 1.1. prin extensiune Grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Un hol cu scara monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. DLRLC
      • format_quote Grilajul de fier cu vîrfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. REBREANU, R. I 18. DLRLC
      • format_quote Doctorul sta înfundat într-un jilț bătrînesc, în fața biroului monumental. BART, E. 173. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Piața Roșie a fost monumental decorată. SAHIA, U.R.S.S. 27. DLRLC
    • 1.2. familiar Colosal, uimitor, uluitor. DN
    • 1.3. figurat Remarcabil. DEX '09 DEX '98
      sinonime: remarcabil
etimologie:

monumentalsubstantiv neutru

  • 1. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.