monumental, ~ă [At: FILIMON, O. II, 59 / Pl: ~i, ~e / E: lat monumentalis, fr monumental, it monumentale] 1 a Care aparține unui monument. 2 a Privitor la monument. 3-4 av, a (într-un mod) specific monumentului. 5 a Care provine de la un monument. 6 sn Ceea ce este monumental (1). 7 a (D. scrieri) Remarcabil prin proporții, valoare. 8 sn Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. 9 sfp (Pgr) Litere din familia „romane elzevir”, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.

MONUMENTAL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decît majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].

MONUMENTAL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)