MONUMENTAL, -Ă adj. Privitor la monumente (1), care ține de monumente, al monumentelor ; p. ext. care are proporțiile și măreția unui monument (1), grandios, măreț (2 e). Pressburgul. . . , privit din puntul de vedere monumental, are o biserică foarte veche. FILIMON, O. II, 59. Grilajul de fier cu vîrfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. REBREANU, R. I, 18, cf. id. ib. 20. Un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II, 7. Marele vornic Villara tocmai ieșea cu o hîrtie din odaia cea mare cu biroul monumental. id. O. II, 241. Hotelul era complet gata, alb, monumental și cu lumini la ferestre. SAHIA, U.R.S.S. 24. Doctorul sta înfundat într-un jilț bâtrînesc în fața biroului monumental. BART, E. 173. Printre clădiri monumentale, apele fluviului se îndreaptă spre mare. BOGZA, M. S. 24. ◊ F i g. (Ironic) Femeia . . . era într-adevăr negricioasă și monumentală. STANCU, R. A. V, 128. ◊ (Substantivat) În pasiunea lui Șolohov pentru monumental. . . găsim ecoul marei literaturi a lui Tolstoi și Dostoievski. CONTEMP. 1948, nr. 108, 4/2. ◊ (Adverbial) Piața Roșie a fost monumental decorată. SAHIA, U.R.S.S. 27. ♦ F i g. (Despre scrieri) Remarcabil (prin proporții, valoare). Monumentalul său dicționar al limbei franceze. ODOBESCU, S. III, 29. – Pl.: monumentali, -e. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.