MONUMENTAL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; p. ext. grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

monumental, ~ă [At: FILIMON, O. II, 59 / Pl: ~i, ~e / E: lat monumentalis, fr monumental, it monumentale] 1 a Care aparține unui monument. 2 a Privitor la monument. 3-4 av, a (într-un mod) specific monumentului. 5 a Care provine de la un monument. 6 sn Ceea ce este monumental (1). 7 a (D. scrieri) Remarcabil prin proporții, valoare. 8 sn Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. 9 sfp (Pgr) Litere din familia „romane elzevir”, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.

MONUMENTAL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

MONUMENTAL, -Ă, monumentali, -e, adj. Ca un monument, care are proporțiile și măreția unui monument; grandios, măreț. Un hol cu scara monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. Grilajul de fier cu vîrfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. REBREANU, R. I 18. Doctorul sta înfundat într-un jilț bătrînesc, în fața biroului monumental. BART, E. 173. ◊ (Adverbial) Piața Roșie a fost monumental decorată. SAHIA, U.R.S.S. 27.

MONUMENTAL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decît majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].

MONUMENTAL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

MONUMENTAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de monumente; propriu monumentelor. 2) Care se deosebește prin proporțiile și calitățile sale; măreț; grandios. 3) fig. Care are o valoare deosebită; remarcabil. /<lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale

monumental a. care are proporțiunile unui monument: biserică monumentală.

*monumentál, -ă adj. (lat. monumentalis). De monument: petre monumentale. Care are aspectu unuĭ monument: fîntînă monumentală. Fig. De mare tărie, durabilitate saŭ valoare: columna luĭ Traĭan și Iliada îs opere monumentale. O prostie monumentală, o prostie colosală.

monumental adj. m., pl. monumentali; f. monumentală, pl. monumentale

monumental adj. m., pl. monumentali; f. monumentală, pl. monumentale

monumental adj. m., pl. monumentali, f. sg. monumentală, pl. monumentale

MONUMENTAL adj. 1. v. statuar. 2. v. grandios.

monumental, -ă adj. I 1 statuar. Monumental în gesturi și atitudini, actorul a cucerit publicul. 2 (despre construcții, monumente etc.) grandios, impozant, impunător, maiestuos, măreț, splendid, superb, <fig.> trufaș¹, <fig.; înv. și pop.> luminos. Catedrala este o construcție monumentală. II fig. 1 (mai ales despre realizări, creații, acțiuni ale oamenilor) deosebit, important, însemnat, mare¹, notabil, prețios, remarcabil, semnificativ, serios, substanțial, temeinic, valoros, <fig.> consistent, <fig.; rar> miezos, sâmburos. Poetul a adus o contribuție monumentală la dezvoltarea literaturii. 2 (subliniază caracterul ieșit din comun al oamenilor, al manifestărilor, al trăsăturilor, al realizărilor lor sau al unor evenimente, fapte, împrejurări etc.; mai ales fam.) colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, incredibil, infinit, neauzit, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit², nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, <fig.> piramidal, <fig.; livr.> orgiastic, <fig.; fam.> bestial, nebun. Tratatul de pace a avut o importanță monumentală. A avut șansa monumentală de a participa la o misiune în cosmos.

MONUMENTAL adj. 1. statuar. (O imagine ~.) 2. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.)

MONUMENTAL, -Ă adj. Privitor la monumente (1), care ține de monumente, al monumentelor ; p. ext. care are proporțiile și măreția unui monument (1), grandios, măreț (2 e). Pressburgul. . . , privit din puntul de vedere monumental, are o biserică foarte veche. FILIMON, O. II, 59. Grilajul de fier cu vîrfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. REBREANU, R. I, 18, cf. id. ib. 20. Un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II, 7. Marele vornic Villara tocmai ieșea cu o hîrtie din odaia cea mare cu biroul monumental. id. O. II, 241. Hotelul era complet gata, alb, monumental și cu lumini la ferestre. SAHIA, U.R.S.S. 24. Doctorul sta înfundat într-un jilț bâtrînesc în fața biroului monumental. BART, E. 173. Printre clădiri monumentale, apele fluviului se îndreaptă spre mare. BOGZA, M. S. 24. ◊ F i g. (Ironic) Femeia . . . era într-adevăr negricioasă și monumentală. STANCU, R. A. V, 128. ◊ (Substantivat) În pasiunea lui Șolohov pentru monumental. . . găsim ecoul marei literaturi a lui Tolstoi și Dostoievski. CONTEMP. 1948, nr. 108, 4/2. ◊ (Adverbial) Piața Roșie a fost monumental decorată. SAHIA, U.R.S.S. 27. ♦ F i g. (Despre scrieri) Remarcabil (prin proporții, valoare). Monumentalul său dicționar al limbei franceze. ODOBESCU, S. III, 29. – Pl.: monumentali, -e. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.