molete² [At: ANTIPA, F. I. 198 / V: molet sn / Pl: ~ți / E: moale¹ + -ete] 1 sm (Iht; Olt) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). 2 sm (Bot; reg) Pin (Pinus). 3 sm (Bot; reg) Jep (Pinus pumilio). 4 sm (Bot; reg) Zadă (Larix decidua). 5 sm (Bot; reg) Brad (Abies). 6 sm (Bot; reg) Molid (Picea excelsa). 7 sm (Bot; reg) lenupăr-pitic (Junipers nana). 8 sm (Reg; lpl) Brădet. 9 sni (Mpl; șîs ~ tendinos, ~ articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului.

molete¹ sm [At: LM / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~eți / E: bg молец] 1 (Pop) Larvă a gândacului morar (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corp rotund, solzos, acoperit cu chitină tare, gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: sfoiag, (reg) surdomaș, vierme-de-făină. 2 (Pop; mpl) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. 3 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus asellus). 4 (Ent; reg) Băligar (Geotrupes stercorarius). 5 (Ent; Ban, Olt) Molie (1) {Tinea).

molete³ s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm molete] (Arg) Vin.

1) moléte m. (bg. moléc [sîrb. móljac], de unde rom. molețĭ, apoĭ un sing. analogic. Cp. și cu ung. moly-et, mîncătură de moliĭ, moly-ette, mîncat de moliĭ. V. molie). Vest. Pl. Larve de surdumașĭ, sfaĭogĭ, vermișorĭ care se fac în fructele uscate ș. a. Arg. Molie (V. cîrcîĭac). Diareĭe la copiĭ.

2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.

MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

moleață sf [At: DACIA LIT. 261/20 / V: (înv) ~eță, (reg) moleț sn / Pl: ~țe / E: moale¹ + -eață] 1 (Înv) Moleșeală (1). 2 (Reg) Obiect, lucru moale¹. 3 (Spc) Rocă moale¹, care se sparge ușor. 4 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

molet sn vz molete²

molet sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr mollet] 1 Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2 (Atm) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei.

moletă¹ sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: fr molette, ger Molette] 1 Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau la întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine¹. 2 Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc. Si: randalină.

moletă² sf vz molete¹

moleț sn vz moleață

moleță sf vz moleață

MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLET s.n. 1. Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (Anat.) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].

MOLETĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].

MOLET s. m. 1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet)

MOLETĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)

!molete (larvă; boală de copii; pește; arbore) (pop.) s. m., pl. moleți

molete²/molet (larvă, boală de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. moleți

molete¹ (pește, arbore) (reg.) s. m., pl. moleți

!molete³ (tumoră la cai) s. n., pl. molete

molete/molet (larvă, insectă, boală de copii) s. m., pl. moleți

molete/molet (tumoare la cai) s. n., pl. molete

molete (pește, arbore) s. m., pl. moleți

!molet (tumoare la cai) s. n., pl. molete

moletă (unealtă) s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete

molet v. molete²

moletă s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete

moletă s. f., pl. molete

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomaș. (~le este o boală de copii.)

MOLETE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.

molete s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN.

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~ este larva morarului.) 2.* (MED.) (Olt.) surdomaș. (~ este o boală de copii.)

MOLETĂ s. (TEHN.) randalină.

MOLETĂ s. (TEHN.) randalină.

moleață, molețe, s.f. (înv.) 1. moleșeală. 2. lucru moale. 3. nume de plantă.

molete s. invar. v. molan

MOLÉTE² s. m., s. n. I. S. m. (Iht.; Olt.) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). Cf. ANTIPA, F. I. 198, ATILA, P. 199, BĂCESCU, P. 131. II. S. m. (Bot.) 1. (Ban., Olt., sud-vestul Transilv.) Numele mai multor specii de conifere: a) pin (Pinus). Cf. ALR I 1 949/815, 839; b) jep (Pinus pumilio). Cf. ALR SN III h 626; c) zadă (Larix decidua). Cf. ALR II 6 336/2; d) brad (Abies). Cf. GR. BĂN. 87, ALR I 1 950/1, 840, ALR II 6 385/2, 29, 836; e) molid (1) (Picea excelsa). Cf. H XVII 19, XVIII 183; f) ienupăr-pitic (Juniperus nana). Cf. PANȚU, PL. 182. În Dămăcuș sînt și poieni cu livezi mari. Acuma le-au plîntat societatea cu moleți. LIUBA-IANA, M. 55. [Uși] din scînduri de brad sau de pini și din moleți. CHEST. II 152/8. 2. (Regional, la pl.) Brădet (Secășeni-Oravița). ALR SN II h 402/29. III. S. n. (Mai ales la pl.; și în sintagmele molete tendinos. ENC. VET. 25, molete articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. Acest lichid. . . se arată în afară prin niște gîlci moi, care poartă numele. . . de molet articular cînd se ivește la încheietura gleznei. ENC. VET. 23. – Pl.: (I, II) moleți, (III) molete. - Și: molét s. n. – Moale¹ + suf. -ete.

MOLÉTE¹ s. m. 1. (Popular) Larva gîndacului numit morar ( Tenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie său cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grîu stătută; vierme-de-făină, sfoiag, (regional) surdomaș. Moleții strică grînele. LM. Păsărarii. . . întrebuințează acești „viermi-de-făină” sau „moleți” ca nutreț pentru paserile lor. MARIAN, INS. 72, cf. 67. Baba, chemată să descînte, . . prinde 3 viermușori galbeni-lunguieți, ce se numesc moleți. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97, cf. CANDREA, F. 227, 317, H I 7, V 103, VI 35, IX 473, XVIII 42, PĂSCULESCU, L.P.120, 360,MAT. . FOLK. 645, CIAUȘANU, GL., ALR I 1 399/805. 2. (Popular; mai ales la pl.; și în sintagma de moleți) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. De moleți suferă copiii mititei. GRIGORIU-RIGO, M. P. I,109. Dacă un copil mititel are nasul uscat. . . și are mereu vărsături, suferă de „moleți”. CANDREA, F. 227. Moletele. . . se năstimește în copii din deochiturile strigoilor și moroilor. MARIAN, ap. CADE. Cînd copilul are de moleți, are nasul uscat. ȘEZ. IV, 27. Descîntec de moleti. MAT. FOLK. 645. Să-i descîntăm de molet. ALR I 1 399/805. 3. (Entom.; regional) Cîinele-babei (Oniscus asellus) (Sălcioara-București). ALR SN II h 537/928.4. (Entom.; regional) Băligar (Geotrupes stercorarius) (Balș). ALR SN III h 750/876. 5. (Entom.; Ban., Olt.) Molie (1) (Tinea). Cf. ALR I 1 764/5, 12, 798, 805, 810, 874, ALR II 6 538/848. – Pl.: moleti. - Și: (regional) molétă s. f. ALR I 1 764/840. – Din bg. молец.

MOLÉTE³ subst. (Argotic) Vin. Cf. BARONZI, L. 149, DR. XI, 143, BL II, 173, BUL. FIL. II, 277. – Din țig. molete.

MOLEÁȚĂ s. f. 1. (Învechit) Moleșeală (1). Cf. LB. [Căldurile] aduc pe om într-un fel de moleță foarte plăcută. DACIA LIT. 261/20. 2. (Regional) Obiect, lucru moale¹ (Sereca-Orăștie). MAT. DIALECT., I, 262. ♦ S p e c. Rocă moale¹, care se sparge ușor. GL. V. J. 3. (Regional) Numele unei plane nedefinite mai de aproape. CDDDE. – Pl.: molețe. – Și: (învechit) moléță s. f., (regional) moléț (com. PAȘCA) s. n. – Moale¹ + suf. -eață.

MOLÉT s. n. v. molete².

MOLÉTĂ² s. f. v. molete¹.

MOLÉTĂ¹ s. f. 1. Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, care este folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine¹. Moletele sînt folosite în instalațiile de extracție și în instalațiile de transport cu cablu funicular. LTR². 2. Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc.; randalină. Moletele gravate sau striate, numite și randaline, trebuie să aibă stratul periferic cu duritate mare. LTR². – Pl.: molete. – Din fr. molette, germ. Molette.