MOLÉTE² s. m., s. n. I. S. m. (Iht.; Olt.) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). Cf. ANTIPA, F. I. 198, ATILA, P. 199, BĂCESCU, P. 131. II. S. m. (Bot.) 1. (Ban., Olt., sud-vestul Transilv.) Numele mai multor specii de conifere: a) pin (Pinus). Cf. ALR I 1 949/815, 839; b) jep (Pinus pumilio). Cf. ALR SN III h 626; c) zadă (Larix decidua). Cf. ALR II 6 336/2; d) brad (Abies). Cf. GR. BĂN. 87, ALR I 1 950/1, 840, ALR II 6 385/2, 29, 836; e) molid (1) (Picea excelsa). Cf. H XVII 19, XVIII 183; f) ienupăr-pitic (Juniperus nana). Cf. PANȚU, PL. 182. În Dămăcuș sînt și poieni cu livezi mari. Acuma le-au plîntat societatea cu moleți. LIUBA-IANA, M. 55. [Uși] din scînduri de brad sau de pini și din moleți. CHEST. II 152/8. 2. (Regional, la pl.) Brădet (Secășeni-Oravița). ALR SN II h 402/29. III. S. n. (Mai ales la pl.; și în sintagmele molete tendinos. ENC. VET. 25, molete articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. Acest lichid. . . se arată în afară prin niște gîlci moi, care poartă numele. . . de molet articular cînd se ivește la încheietura gleznei. ENC. VET. 23. – Pl.: (I, II) moleți, (III) molete. - Și: molét s. n. – Moale¹ + suf. -ete.