8 definiții pentru molan (pește)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLÁN1, molani, s. m. Pește mic din apele de munte, cu corp cilindric, cu solzi mici și rari; molete2, grindel (Nemachilus barbatulus).Moale + suf. -an.

MOLÁN1, molani, s. m. Pește mic din apele de munte, cu corp cilindric, cu solzi mici și rari; molete2, grindel (Nemachilus barbatulus).Moale + suf. -an.

molan1 [At: BARONZI, L. 94 / V: ~nă sf, ~lân, ~lâ sf ~lean, ~rlan, morla sf / Pl: ~i / E: moale1 + -an] 1 a (reg) Molâu (3). 2 sm Pește mic din apele de munte, cu corpul cilindric, cu solzi mici și rari Si: (reg) brudă, moiță (2), molâu (9), moleac, molete2 (1), moloi (2), morlancă, popete, țoață (Nemachilus barbatulus).

molan m. Zool. grindel (după carnea-i moale).

molán m. (d. moale. Cp. cu moĭnă). Munt. Vîrlan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molán1 (pește) s. m., pl. moláni

molán (pește) s. m., pl. moláni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLAN s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) grindel, (reg.) brudă, moină, moiță, moleac, molete, molîu, moloi, morlaucă, popete, țoață, vîrlan.

Intrare: molan (pește)
molan1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molan
  • molanul
  • molanu‑
plural
  • molani
  • molanii
genitiv-dativ singular
  • molan
  • molanului
plural
  • molani
  • molanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molan (pește)

etimologie:

  • Moale + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09