MOLEÁȚĂ s. f. 1. (Învechit) Moleșeală (1). Cf. LB. [Căldurile] aduc pe om într-un fel de moleță foarte plăcută. DACIA LIT. 261/20. 2. (Regional) Obiect, lucru moale¹ (Sereca-Orăștie). MAT. DIALECT., I, 262. ♦ S p e c. Rocă moale¹, care se sparge ușor. GL. V. J. 3. (Regional) Numele unei plane nedefinite mai de aproape. CDDDE. – Pl.: molețe. – Și: (învechit) moléță s. f., (regional) moléț (com. PAȘCA) s. n. – Moale¹ + suf. -eață.