2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLCOMÍT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi.

MOLCOMÍT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi.

molcomit1 sm [At: CONV. LIT. XLIII, 926 / V: ~cum~ / E: molcomi] (Reg) Zgomot ușor și monoton.

molcomit2, ~ă a [At: MARIAN, S. R. I, 117 / V: mul~ / Pl: ~iți, ~e / E: molcomi] 1 (Pop) Lent. 2 Cu mișcări liniștite, domoale.

MOLCOMÍT, -Ă, molcomiți, -te, adj. Calmat, liniștit, domolit; împăcat. (Adverbial) Auzi, măi Bujor, zise el molcomit, d-apoi că n-am zis eu că nu ți-o dau. SLAVICI, N. I 76.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

molcomi [At: BIBLIA (1688), 3412/47 / V: mulcămi, mul~, (înv) mulcumi / Pzi: ~mesc / E: molcom] 1 vi (Înv) A sta nemișcat, neclintit. 2 vi (Înv) A sta în expectativă. 3 vr A se încetini. 4-5 vrt (Pop) A (se) liniști. 6 vt (Pop) A mângâia. 7-8 vtr (Pop) A (se) îmbuna. 9 vt (Pop) A convinge. 10 vi (înv) A se supune. 11 vr A se linguși.

mulcomit, ~ă a, sn vz molcomit

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I 7. ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomí vb. IV.

A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom

A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom

mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.

múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molcomí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 să molcomeáscă

arată toate definițiile

Intrare: molcomit
molcomit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molcomit
  • molcomitul
  • molcomitu‑
  • molcomi
  • molcomita
plural
  • molcomiți
  • molcomiții
  • molcomite
  • molcomitele
genitiv-dativ singular
  • molcomit
  • molcomitului
  • molcomite
  • molcomitei
plural
  • molcomiți
  • molcomiților
  • molcomite
  • molcomitelor
vocativ singular
plural
mulcomit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulcomit
  • mulcomitul
  • mulcomitu‑
  • mulcomi
  • mulcomita
plural
  • mulcomiți
  • mulcomiții
  • mulcomite
  • mulcomitele
genitiv-dativ singular
  • mulcomit
  • mulcomitului
  • mulcomite
  • mulcomitei
plural
  • mulcomiți
  • mulcomiților
  • mulcomite
  • mulcomitelor
vocativ singular
plural
Intrare: molcomi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • molcomi
  • molcomire
  • molcomit
  • molcomitu‑
  • molcomind
  • molcomindu‑
singular plural
  • molcomește
  • molcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molcomesc
(să)
  • molcomesc
  • molcomeam
  • molcomii
  • molcomisem
a II-a (tu)
  • molcomești
(să)
  • molcomești
  • molcomeai
  • molcomiși
  • molcomiseși
a III-a (el, ea)
  • molcomește
(să)
  • molcomească
  • molcomea
  • molcomi
  • molcomise
plural I (noi)
  • molcomim
(să)
  • molcomim
  • molcomeam
  • molcomirăm
  • molcomiserăm
  • molcomisem
a II-a (voi)
  • molcomiți
(să)
  • molcomiți
  • molcomeați
  • molcomirăți
  • molcomiserăți
  • molcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • molcomesc
(să)
  • molcomească
  • molcomeau
  • molcomi
  • molcomiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulcomi
  • mulcomire
  • mulcomit
  • mulcomitu‑
  • mulcomind
  • mulcomindu‑
singular plural
  • mulcomește
  • mulcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulcomesc
(să)
  • mulcomesc
  • mulcomeam
  • mulcomii
  • mulcomisem
a II-a (tu)
  • mulcomești
(să)
  • mulcomești
  • mulcomeai
  • mulcomiși
  • mulcomiseși
a III-a (el, ea)
  • mulcomește
(să)
  • mulcomească
  • mulcomea
  • mulcomi
  • mulcomise
plural I (noi)
  • mulcomim
(să)
  • mulcomim
  • mulcomeam
  • mulcomirăm
  • mulcomiserăm
  • mulcomisem
a II-a (voi)
  • mulcomiți
(să)
  • mulcomiți
  • mulcomeați
  • mulcomirăți
  • mulcomiserăți
  • mulcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulcomesc
(să)
  • mulcomească
  • mulcomeau
  • mulcomi
  • mulcomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molcomit mulcomit

etimologie:

  • vezi molcomi
    surse: DEX '98 DEX '09

molcomi mulcomi

etimologie:

  • molcom
    surse: DEX '98 DEX '09