MOLCOMÍT'², -Ă adj. (Popular) Încet, lent, liniștit, potolit, domol; cu mișcări lente, liniștite, domoale. Cînd are să fie foamete. . . păsările nu umblă mai lin sau nu sînt mai molcomite, toate umblă după mîncare. MARIAN, S. R. I, 117. Pe șoseaua ce leagă Bicazul de Dodeni se ivește primul om. Mulcomit e pasul lui. V. ROM. martie 1954, 222, cf. NOVACOVICIU, C. D. II, 13. – Pl.: molcomiți, -te. - Și: mulcomit, -ă adj. – V. molcomi.