2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molcomire sf [At: N. TEST. (1648), 309723 / V: măl~, mâl~, mul~ / Pl: ~i / E: molcomi] 1 (Înv) Nemișcare. 2 Încetinire. 3 Liniștire. 4 Mângâiere. 5 (Pop) Îmbunare. 6 Liniște. 7 Desfășurare lentă a unui proces, a unei acțiuni. 8 Supunere. 9 (Îlv) A face mâlcomire A se ploconi. 10 Lingușire.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

molcomi [At: BIBLIA (1688), 3412/47 / V: mulcămi, mul~, (înv) mulcumi / Pzi: ~mesc / E: molcom] 1 vi (Înv) A sta nemișcat, neclintit. 2 vi (Înv) A sta în expectativă. 3 vr A se încetini. 4-5 vrt (Pop) A (se) liniști. 6 vt (Pop) A mângâia. 7-8 vtr (Pop) A (se) îmbuna. 9 vt (Pop) A convinge. 10 vi (înv) A se supune. 11 vr A se linguși.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I 7. ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomí vb. IV.

A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom

A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom

mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.

múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molcomí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 să molcomeáscă

molcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLCOMÍRE s. v. acalmie, calm, liniște, pace, smerenie, tăcere, umilință.

molcomire s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. SMERENIE. TĂCERE. UMILINȚĂ.

arată toate definițiile

Intrare: molcomire
molcomire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molcomire
  • molcomirea
plural
  • molcomiri
  • molcomirile
genitiv-dativ singular
  • molcomiri
  • molcomirii
plural
  • molcomiri
  • molcomirilor
vocativ singular
plural
mulcomire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulcomire
  • mulcomirea
plural
  • mulcomiri
  • mulcomirile
genitiv-dativ singular
  • mulcomiri
  • mulcomirii
plural
  • mulcomiri
  • mulcomirilor
vocativ singular
plural
Intrare: molcomi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • molcomi
  • molcomire
  • molcomit
  • molcomitu‑
  • molcomind
  • molcomindu‑
singular plural
  • molcomește
  • molcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molcomesc
(să)
  • molcomesc
  • molcomeam
  • molcomii
  • molcomisem
a II-a (tu)
  • molcomești
(să)
  • molcomești
  • molcomeai
  • molcomiși
  • molcomiseși
a III-a (el, ea)
  • molcomește
(să)
  • molcomească
  • molcomea
  • molcomi
  • molcomise
plural I (noi)
  • molcomim
(să)
  • molcomim
  • molcomeam
  • molcomirăm
  • molcomiserăm
  • molcomisem
a II-a (voi)
  • molcomiți
(să)
  • molcomiți
  • molcomeați
  • molcomirăți
  • molcomiserăți
  • molcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • molcomesc
(să)
  • molcomească
  • molcomeau
  • molcomi
  • molcomiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulcomi
  • mulcomire
  • mulcomit
  • mulcomitu‑
  • mulcomind
  • mulcomindu‑
singular plural
  • mulcomește
  • mulcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulcomesc
(să)
  • mulcomesc
  • mulcomeam
  • mulcomii
  • mulcomisem
a II-a (tu)
  • mulcomești
(să)
  • mulcomești
  • mulcomeai
  • mulcomiși
  • mulcomiseși
a III-a (el, ea)
  • mulcomește
(să)
  • mulcomească
  • mulcomea
  • mulcomi
  • mulcomise
plural I (noi)
  • mulcomim
(să)
  • mulcomim
  • mulcomeam
  • mulcomirăm
  • mulcomiserăm
  • mulcomisem
a II-a (voi)
  • mulcomiți
(să)
  • mulcomiți
  • mulcomeați
  • mulcomirăți
  • mulcomiserăți
  • mulcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulcomesc
(să)
  • mulcomească
  • mulcomeau
  • mulcomi
  • mulcomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molcomi mulcomi

etimologie:

  • molcom
    surse: DEX '98 DEX '09