molcomire sf [At: N. TEST. (1648), 309723 / V: măl~, mâl~, mul~ / Pl: ~i / E: molcomi] 1 (Înv) Nemișcare. 2 Încetinire. 3 Liniștire. 4 Mângâiere. 5 (Pop) Îmbunare. 6 Liniște. 7 Desfășurare lentă a unui proces, a unei acțiuni. 8 Supunere. 9 (Îlv) A face mâlcomire A se ploconi. 10 Lingușire.